dogmatica, eu, oului:)

N-am să știu nici începe așa cum nesfîrși nu știu/ las așadar întru a pricepe o cale-n pas/ un gînd în zi..

E dat acestui trist norod
Și oul sterp ca de mâncare,
Dar viul ou, la vârf cu plod,
Făcut e să-l privim la soare! Cum lumea veche, în cleștar,
Înoată, în subțire var,
Nevinovatul, noul ou,
Palat de nuntă și cavou.Din trei atlazuri e culcușul
În care doarme nins albușul
Atât de galeș, de închis,
Cu trupul drag surpat în vis.Dar plodul ?
De foarte sus
Din polul plus
De unde glodul
Pământurilor n-a ajuns
Acordă lin
Și masculin
Albușului în hialin :
Sărutul plin.Om uitător, ireversibil,
Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil?
Precum atunci, și azi – întocma :
Mărunte lumi păstrează dogma.Să vezi la bolți pe Sfântul Duh

Veghind vii ape fără stuh,
Acest ou – simbol ți-l aduc,
Om șters, uituc.

Nu oul roșu.
Om fără sat și om nerod,
Un ou cu plod
Îți vreau plocon, acum de Paște :
Îl urcă – în soare și cunoaste !
*
Și mai ales te înfioară
De acel galben icușar,
Ceasornic fără minutar
Ce singur scrie când să moară
Și ou și lume. Te-înfioară
De ceasul, galben necesar…
A morții frunte – acolo-i toată.
În gălbenuș,
Să roadă spornicul albuș,
Durata-înscrie-în noi o roată.
Întocma – dogma.
*
Încă o dată :
E Oul celui sterp la fel,
Dar nu-l sorbi. Curmi nuntă-în el.
Și nici la cloșcă să nu-l pui !
Îl lasă – în pacea – întâie-a lui,

Că vinovat e tot făcutul,
Si sfânt, doar nunta, începutul.

 

 

–––––

Ion Barbu– Oul dogmatic

Petre Velicu– Perpetuum mobile, Alpha et omega, Le nouveau né, Le printemps, L’oeuf dogmatique !!!

¯\(ツ)/¯

Vine Săptămîna Patemilor/ nu aruncați cu ouă-n mesager:)/ vă zic!/ să ne  privim adînc înălțător

Lumină& spor!