atît de singuri și de ”împreună” nu avem cum să ne desprindem de ce nu știm
ce ”știm” este că Lumea apare atunci cînd spunem ” ma-ma” și dis-pare atunci cînd (din somnul mic) nu ne mai trezim
Teodor Paladi- 
Căpițe de fîn
Monet- Căpițe la sfîrșitul verii
Carol Pleșea– Căpițe în furtună
~ . ~
este o întindere de iar¿bă tot ce vom cuprinde crezînd că trăim ~ iarba străbătătoare a toate cîte am fi putut și chiar am crezut și .. dacă întrebăm ne răspune.. ~ am fi putut să fim!
aceia care se ascund în cuvinte, aceia care cred în forța lor habar nu au care-i puterea gîndului ce se joacă de-a aleluia presărînd semințele ierbii peste copertele lor
este o sărbătoare continuă a tacerilor în iarba cosită, un joc de miresme în fînul întors, căpițele poatră în așternutele treceri somnul pămîntului călcat de .. po vești.. care dor
roua este visul unui nor care se crede lacrimă.. am mai spus: lacrimile nu sunt bune conducătoare de viață
daaa.. cine mă cred să și cred că aude cineva dintre aceia care ascultă.. ni me nea
♠♥
leneşrĂu's Blog ? 
De fapt, trăim într-o lume plină ochi de ascultători, trăim chiar şi-un timp al trasului cu urechea, dar de-o minimală secundă a înţelesului…
te știu de destulă vreme încît să te pot contra-zice: tu?, nu!
my? zomby-jane. yu? :)
Superbe capitele si textul imprejmuitor!
Pai da, „Nimeni”, cum ar zice Ulise in textul din capita cu Odiseea si orbecaitorul Polifem…eu ascult aici la marginea paiului, printre culori.
Numai bine, Angela.
cum ar zice concitadinul meu Adrian Berinde ”Captiv în inutil.. am fumat un nor și de-atuncea mă prefac că zbor”
bine, bine, cît poate depinde (și) de mine
Fără nici un motiv, mi-a revenit în minte versul barbian ,,O, iarba mea din toate mai frumoasă.” şi m-am întristat când m-am întrebat şi eu ,,ce simte firul ierbii când coasa e vecină?” dar m-am înveselit când mi-am amintit de cânticelu’ uno băieţi veseli, fără probleme existenţiale:
”Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare,
Vindecă de noapte steaua’n tremurare”(I.B.)
fiecare iarbă de coasa ei piere iar peste mormînturi nu s`așterne fîn unde-i o căpiță ca un far îți pare prin atîta viață care pare chin ..
moarte-i liniȘtire .. doar alt somn.. mai lin
frumos!
:)!
Whoaaaaa! Yo’s total insensibila si nepoetica, acum. Mi-e dor nebun de dor nebun…
Mi-ai facut o pofta de aruncat in capite!
Plus ca primele, alea albe, sunt de fapt capite cu bezea. Asham! Si alea de-al doilea, sunt niste briose cu rochita de dulceata de capsuni. Tot asham! Pe uuurmaaaa… alea de-al treilea sunt niste femei strasnice, frumoase si dansatoare. Noi sunten, desigur, incluse in tablo’. Iti alegi ce rochei vrei, din alea care, se vede bine, sunt mai mult de trei…
Povestile mele cu capite inca miros a fan dulce si bun… Cand o fi sa plec la Vulture, o sa am miros din asta, sa-i duc si Lui, ca El n-are…
îți dăruiesc căpițele de drag și dor
să-ți danseze-n vise și să le porți spre cine nu le știe