piedestalul& aura, golite de eu, vor rămîne mărturie că lumea-i ”de manechine”. nu-i bună nu-i rea¡
să nu ne dorim nimicurile care se întîmplă oricum& să fim împăcați cu neîntîmplările fiecărui oricui care ne-ar locui o vreme?
să nu ne mirăm prea mult& să rămînem stăpîni peste un teritoriu precar știind ( c.ă/a)
(și) atunci cînd cuvintele au înțelesuri încărcate, aiurea, de sensuri pot fi inutile
rămîne un necrolog cumpătat undeva unde nimeni nu(-l) va citi niciodată
cei pierduți nu au îngeri păzitori și lasă urme doar în golul care (cînd`va) părea prezența lor
îngerii mor?
se transformă, așa cum suntem insistent învățați, ca toate celele în altceva?
unde se duc îngerii oamenilor pierduți și cine sunt eu să-i întreb .. orice.. ce`va??¿
––-
nu-s ”daliană”, n-am fost niciodată.. îngerul ăsta mă locuiește precar și-i eram, cum`va, obligată
să mă părăsească cu totul nu aveam cum să-i cer
l-am provocat (oximoronic picasso&nichitian) la lecțiA de zbor
Mai întâi îți strîngi umerii,
mai apoi te înalți pe vârful picioarelor, ( sursa)
închizi ochii
refuzi auzul.
Îţi spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor
Şi acesta e zborul.
Îţi strângi umerii
cum se strâng râurile într-un singur fluviu.
Îţi închizi ochii
cum închid norii câmpia.
Te-nalţi pe vârful picioarelor
cum se înalţă piramida pe nisip.
Refuzi auzul,
auzul unui singur secol,
şi-apoi îţi spui în sinea ta:
acum voi zbura
de la naştere spre moarte.
După aceea zici:
Zbor
Şi acesta e timpul.
Îţi strângi râurile
cum strângi umerii
te înalţi pe behăitul caprelor
Zici: Nevermore.
Şi apoi:
fâlf
dai din aripile altcuiva;
şi apoi
eşti el,
iar el
este pururi altcineva.
––––
adenda– Emil și-a închis toate cele trei bloguri.. linkul de început, însemnarea aceasta, gîndul meu.. au rămas fără rost și nu mai ”duc” nicăieri
puteam, probabil, să o șterg și eu dar am să o las, din respect pentru aceia care au citit-o deja, pentru a-mi aminti..
Uneori când mă biruie păcatul, îngerului îi cresc corniţe…
cred că îngerul morții s-a mutat definitiv la mine-n spațiu
.. cu decor și recuzită și nesimțitoarea lui (pleon.) indiferență
Sunt şi îngeri care ne pot încânta…
tratamentul cu îngerul de lîngă noi..
Nici eu nu sunt ‘daliana’ dar din cand in cand ma minunez de ceea ce a prins viata din mintea lui Dali.
de-adevăratelea, uimitor!
Mulțumesc pentru gânduri, față de realitate vanitatea mea digitală e absurdă.
Voiam să șterg și fotobeiuș dar mi-am uitat parola.
n-am să-ți scriu aici ce am de zis
mă gîndesc că ne-om întîlni
că-mi pare rău e absolut banal și nu-ți folosește nici ție nici Găbiței..
.. vai de noi
să-ți amintești că nu de mult mă încurajai tu pe mine : și la barza chioară-i face Dumnezeu cuib
măcar am apucat să copiez fotografia Despinei, de ea am auzit la priveghi că a murit
și ce iarnă vine peste noi..
Despina e cu Rita, oare câte suflete i-au rămas în apartament?
Gabi începe mâine lunga serie de iradieri…
La fel zicea și George R. R. Martin, „Vine Iarna”
mă gîndesc că a avut cineva grijă de ele.. poate băiatul acela, medicul vet., cu adăpostul de la depozitul dinspre Delani
am să mă rog.. asta pot..
treci pe la mine cînd ai drum
Toate ideile geniale sunt simple, Dali și-a găsit emcepătratul într-un felinoid hermafrodit și i-a acoperit/amputat semnele (ochiul nostru continuînd să caute curbe) dar din exces a extirpat și sufletul obținând din Îngerul Pisică un asexuat Înger al Morții.
Relația Dali-pisici e mai evidentă în fotografia pentru care a trebuit să sară de vreo 28 de ori pe parcursul unei zile întregi.
mie-mi place să cam ”bat cîmpii” privind lucrările plastice, doar pe acelea care-mi atrag atenția, dincolo de orice explicație
bine, citesc tot ce pot găsi despre ele și autori dar nu prea ”țin cont”
rareori mă opresc în peisaje, naturi statice.. în portrete mai niciodată..
în sculptură.. și mai rar.. am rămas la BRÎNCUȘI
Îţi strângi umerii cum se strâng râurile într-un singur fluviu. Îţi închizi ochii cum închid norii câmpia. Te-nalţi pe vârful picioarelor cum se înalţă piramida pe nisip. Refuzi auzul, auzul unui singur secol, şi-apoi îţi spui în sinea ta: acum voi zbura de la naştere spre moarte. După aceea zici: Zbor Şi acesta e timpul.