Stăm în staţie fără să zicem nimic. soarele e blînd şi are decenţa de a nu ne bate. în ochi (.) e dimineaţă. trece o piţipoancă cu o geantă agăţată de braţ braţul celălalt e agăţat de-un piţiponc cu braţele fără terminaţiile adînc înfipte în buzunare. cotul mi se dă discret. în cot.

– tu-ţi dai seama ce fericire pă noi?

din staţie nu se vede. spitalul e în spate

– mă, suntem bine, noi.

are dreptate:

,vine tramvaiul,

azi compostezi tu.

♣/♥

15 gânduri despre “

  1. CELLA, poza asta ilustrează foarte plastic conversaţia (mă rog, conversaţiunea) celor doi piţiponci. Râd…că nu prea-mi venea de dimineaţă! Noroc cu poza ta:))

    1. mi s-a mai pus întrebarea asta
      e un aparat digital micuţ pe care-l am în permanenţă la mine de mulţi ani: FUJIFILM
      amatoare fiind habar n-am despre altceva, n-am cutie şi nici cărticică la el

    1. mereu bucuroasă cînd cineva din cealaltă viaţă a noastră trece p-aici
      am să verific şi dacă nu am importat blogul o fac, cu mare drag, acum

Lasă un comentariu