Knock, knock, Cellissima, nici pe vremea lui Ceauşescu nu ţineau ăia mira atât de mult! Nu ne mai bucuri şi nouă sufleţelu’ cu câte cevaşilea cumvaşilea? Un text, o imagine, o…înjurătură măcar, te rog frumos de tot!
Te cred, Cellissima, dacă spui tu, dar oricum, eu fac faţă deoarece eu sunt într-o doagă, na! Asta nu înseamnă că renunţ la dovezi, compania noastră plăteşte bine, dar puţin mai târziu deoarece deocamdată împuşcăm francu’, asta până vine ori pensia, ori şomajul (ne-am înscris la amândouă, care vine prima!) Deci nu e moca, atât că va trebui să stai puţin la rând, băncile sunt deja la uşă şi se văd în zare şi facturile. Esenţial este că nu e moca!
un şpan din doaga aia a ta ar face cît toată ciocolata moca(preferata mea după aia amăruie)
vezi tu, exact chestiile alea pe care le-ai enumerat îmi provoacă mie depresiile distructive
… şi ceva, peste… dar nu pot zice că sar capacele: ipocrizia, cinismul, neamu’ prost…
Cred ca am ghicit pe unde s-a ascuns tandretea in suprapunerea tonurilor de gri si de plane geometrii… :)
Si printre cele 280 de patratele cenusii am descifrat cuibarita romanta sperantei.
Dincolo de cortina cu forme, umbre si culori sta setea de comuniune intru cultura; mai picura un strop de suflet si de gand, din cand in cand…
Daca-ti dau tie cortul se presupune ca eu raman acasa si Gabi se bucura iar tu iesi din zona depresiva. Singurul care ar suferi as fi eu dar nici asta nu e prea sigur, ma voi consola in fata sobei cu Bobita. Mai ramane sa negociem pentru sacul de dormit si spirtiera.
ador spirtiera aia, cineva (cred că) m-a dat în primire:)
pup Gabi şi Bobiţă şi mă apuc de spart lemne- terapia(furiei) prin muncă fizică. dacă nu rup coada-n secure pînă vineri te caut
aaaa, da?, să-ţi zic io atunci: era de-un 23 august, am uitat anu’, şi se anunţase că din ziua aia fix se dă drumu’ la televiziunea în culori. bonnn… copilu’, io, mi-am aşezat scăunelu’-n faţa tem 6lui şi-am stat smirnă cu ochii-n ecran aşteptînd… jur că atunci cînd a venit mama să mă culeagă d-acolo vedeam deja purici în toate culorile. cred că aia a fost prima mea decepţie tehnică şi probabil am să o ţin minte ‘absolut’. apoi s-a inventat … internetu’ ;)
tocmai m-am întors de-afară cu Snejinkuţ, nu mai are voie decît în braţe la plimbare, dar mă întorc să-i pupez pe Tano şi Capi sincer! :-P
miau, Serafinei şi îmbrăţişări vouă
chiar de nu crezi îs încîntată de culoarea aceea şi vă admir absolut sincer doar că, poate, nu ştiu vorbe îndeajuns de ‘potrivite’
MIRA-m-aș daca Cella noastra, cea veșnic predispusa la veselie, poezie si visare nu va ieși cât de curând din această stare! Multa sănătate și bună dispoziție!
fata-i tristă ?, fata-i rea ?, poate nu-i ‘în firea’ sa :)
ce cald îmi sună ‘Cella noastră’… ce fain era cînd n-aveam blog… tare, tare fain
îţi întorc urările, prieten drag, vitrege vremi ‘interesante’ am apucat noi
nădăjduiesc c-om răzbi iar doar că apăsările de-acum parcă prea vin din toate părţile şi toate deodată
iar în oase … nu mai e vară …
:(vinovăţia e un sentiment sufocant da’ cărarea-i licăr : cînd o creşte mare visîndu-se drum…
… doar că… vorba prietenei noastre Anca Drumurile duc şi aduc
Niciodată nu-s pustii
Drumului nicicând nu-i pasă
Dacă pleci
Sau dacă vii http://anknews.blogspot.com/2011/10/tot-mai-pleci-si-tot-mai-vii.html
Eu aplic principiul ,,maica”. Ea spunea: ,,Să nu-ţi dea Dumnezeu atât cât poţi duce!” Dimineaţa mă întreb: ,,Mai pot duce?” Constat că da şi atunci folosesc deviza mea de pionier: ,,Tot înainte!”. Încearcă şi tu leacul ăsta, poate merge. E moca…
păi m-am născut (ori am fost născută?) cu El … este ceva despre care nu vorbesc dar e undeva (doar) înlăuntru şi nu în exterior şi nu există ‘ceva’ care-ţi ‘dă’ ori ‘ia’ dozînd … ‘fiecăruia după necesităţi şi tuturor după capacităţi’ … părerea mea
altfel… e doar azi… ieri a dat colţul iar mîine e fantasmă … pic-pic-pic …
aia cu ‘tot înainte’ la noi e: înainte, maică, că înainte era mai bine… cînd ai ’20 de ani’ totul e înainte apoi vin trenurile-n gară şi mai şi poţi greşi peronul
n-am zis mai niciodată că-i greu ori uşor… îmi place să stau… vorbind cu oamenii, cînd au vreme de mine, … apoi… e iarba care mereu răzbeşte betoanele … numai ea ştie cum
Nici maica nu-şi închipuia că El este un moş cu barba albă care îţi bagă în traista agăţată de gât tot felul de chestii, şi bune şi rele, unora mai mult bune, altora mai mult rele, până când baiera îţi frânge gâtul, chit că ai în traistă bune sau / şi rele. Nooo! ,,Peronul” este chestiune de opţiune personală la un moment dat, nu? Mâna divină nu ne ia de guler, augusta-i palmă nu ne dă una după ceafă şi glasul aferent nu ne tună în urechi:,,Nu pe acolo, bă prostule!”. Noi credem atunci că aşa este bine şi procedăm în consecinţă, doar nimeni (în mod normal nu-şi doreşte ,,răul”). Aş crede că urmăm o traiectorie stabilită de înainte, ,,aşa ne e scris”, care va să zică predestinare, cei care suntem, suntem noi cu trecutul nostru, nu puteam fi altfel. Teoria liberului arbitru care face diferenţa în alegerile noastre şi până la urmă între bine şi rău, mi se pare că e niţel cam vax, ca să scuze faptul că El mai dă chix cu creaţia sa în unele cazuri. Fiind clarvăzător şi atotputernic ar putea să-mi dea peste degeţele când greşesc peronul, nu să-mi scoată totul pe nas când sunt aproape de capătul drumului. Aşa că ,,tot înainte, Cella”, înaintele din faţă, nu înaintele din spate, la ăla nu se mai poate umbla, ăla sunt(em) noi, cei de acum. La ăla mă uit aşa cum mă uit la ,,Primavera” lui Boticelli pe un ger de -30 când îngheaţă şi sufletu’ în mine. Aşa scap eu de depresii, de aici optimismul meu incurabil… (aici mi-ar trebui un emoticon care să simbolizeze: ,,ete, scârţ!)
Hai că mă repauzez şi eu niţel, vorba unui fost pretenar de-al meu (fost, că acu’ i-am cam epuizat, s-au rărit de tot!) când voia să vorbească radical, nu de alta, dar am epuizat tot din ceea ce mi se părea mie a fi deşteptăciune în conversaţia cu tine şi în asemenea situaţii sunt capabil să dau drumu’ la cine ştie ce mârlănie involuntară de mira-m-aş dacă n-ai ţine mira pusă încă vreo săptămână, distrusă şi cu nervii vraişte din cauza nesimţitului ăla (ăla fiind eu) de pe net care…uite dom’le ce face! Uite, vezi că încet, încet… În speranţa că nu voi mai regăsi urâciunea aia şi voi găsi ceva frumos, sărut mâna!
leneşrĂu's Blog ?
Revizie tehnica?
tehnica reviziei, tu trebuie să ştii mai bine eu abia acuma învăţ: bastonaşe şi pătrăţele
Knock, knock, Cellissima, nici pe vremea lui Ceauşescu nu ţineau ăia mira atât de mult! Nu ne mai bucuri şi nouă sufleţelu’ cu câte cevaşilea cumvaşilea? Un text, o imagine, o…înjurătură măcar, te rog frumos de tot!
sunt depresiv distructivă
Păi atunci… o înjurătură compresiv instructivă, măcar!
vrei dovezi, da ? … aşa… moca
Te cred, Cellissima, dacă spui tu, dar oricum, eu fac faţă deoarece eu sunt într-o doagă, na! Asta nu înseamnă că renunţ la dovezi, compania noastră plăteşte bine, dar puţin mai târziu deoarece deocamdată împuşcăm francu’, asta până vine ori pensia, ori şomajul (ne-am înscris la amândouă, care vine prima!) Deci nu e moca, atât că va trebui să stai puţin la rând, băncile sunt deja la uşă şi se văd în zare şi facturile. Esenţial este că nu e moca!
un şpan din doaga aia a ta ar face cît toată ciocolata moca(preferata mea după aia amăruie)
vezi tu, exact chestiile alea pe care le-ai enumerat îmi provoacă mie depresiile distructive
… şi ceva, peste… dar nu pot zice că sar capacele: ipocrizia, cinismul, neamu’ prost…
Sunt necesare şi alea, măcar în doze homeopatice, pentru supravieţuire. În altă lume s-o putea şi fără, aici, nţ!
summa cum laude ‘deci’ … q.e.d…. depresie de supravieţuire
Cred ca am ghicit pe unde s-a ascuns tandretea in suprapunerea tonurilor de gri si de plane geometrii… :)
Si printre cele 280 de patratele cenusii am descifrat cuibarita romanta sperantei.
Dincolo de cortina cu forme, umbre si culori sta setea de comuniune intru cultura; mai picura un strop de suflet si de gand, din cand in cand…
mare dreptate ai. eu mi-am pierdut-o
Vrei sa-ti imprumut cortul pentru vineri?
bătaie de la Gabi mi-ar mai trebui acu’ şi o modificare a OUG 30/2011
Daca-ti dau tie cortul se presupune ca eu raman acasa si Gabi se bucura iar tu iesi din zona depresiva. Singurul care ar suferi as fi eu dar nici asta nu e prea sigur, ma voi consola in fata sobei cu Bobita. Mai ramane sa negociem pentru sacul de dormit si spirtiera.
ador spirtiera aia, cineva (cred că) m-a dat în primire:)
pup Gabi şi Bobiţă şi mă apuc de spart lemne- terapia(furiei) prin muncă fizică. dacă nu rup coada-n secure pînă vineri te caut
M-am acordat si eu pe frecventa din acest blog si stau cuminte in fata ecanului.
Astept urmatoarele posturi, tricotand de zori la clape.
Imbratisari.
cred cu putere în taina îmbrăţişării
Chestia asta o detestam mai ales pe vremea odiosului, cand as mai fi vazut niste desene, un film, ceva… Mna, copil prost :)
aaaa, da?, să-ţi zic io atunci: era de-un 23 august, am uitat anu’, şi se anunţase că din ziua aia fix se dă drumu’ la televiziunea în culori. bonnn… copilu’, io, mi-am aşezat scăunelu’-n faţa tem 6lui şi-am stat smirnă cu ochii-n ecran aşteptînd… jur că atunci cînd a venit mama să mă culeagă d-acolo vedeam deja purici în toate culorile. cred că aia a fost prima mea decepţie tehnică şi probabil am să o ţin minte ‘absolut’. apoi s-a inventat … internetu’ ;)
Pupaturi patrupezilor, multe pupaturi Snejinkutului, mie- dor de o miercuri cu ei, sunt atat de sinceri!
:P
tocmai m-am întors de-afară cu Snejinkuţ, nu mai are voie decît în braţe la plimbare, dar mă întorc să-i pupez pe Tano şi Capi
sincer! :-P
miau, Serafinei şi îmbrăţişări vouă
chiar de nu crezi îs încîntată de culoarea aceea şi vă admir absolut sincer doar că, poate, nu ştiu vorbe îndeajuns de ‘potrivite’
Eu chiar te cred! E culoarea propusa de mine! :P
…asa vad Clujul. O culoare selecta, as indrazni sa o alint! ;)
alint-o! că merită
select selectată ;)
MIRA-m-aș daca Cella noastra, cea veșnic predispusa la veselie, poezie si visare nu va ieși cât de curând din această stare! Multa sănătate și bună dispoziție!
fata-i tristă ?, fata-i rea ?, poate nu-i ‘în firea’ sa :)
ce cald îmi sună ‘Cella noastră’… ce fain era cînd n-aveam blog… tare, tare fain
îţi întorc urările, prieten drag, vitrege vremi ‘interesante’ am apucat noi
nădăjduiesc c-om răzbi iar doar că apăsările de-acum parcă prea vin din toate părţile şi toate deodată
iar în oase … nu mai e vară …
Cellissima, io nu mai poci, intru în sevraj! Păi zău că făcui cărare pe la blogu’ dumitale şi… mira! Nici măcar un miraj!
:(vinovăţia e un sentiment sufocant da’ cărarea-i licăr : cînd o creşte mare visîndu-se drum…
… doar că… vorba prietenei noastre Anca
Drumurile duc şi aduc
Niciodată nu-s pustii
Drumului nicicând nu-i pasă
Dacă pleci
Sau dacă vii
http://anknews.blogspot.com/2011/10/tot-mai-pleci-si-tot-mai-vii.html
Eu aplic principiul ,,maica”. Ea spunea: ,,Să nu-ţi dea Dumnezeu atât cât poţi duce!” Dimineaţa mă întreb: ,,Mai pot duce?” Constat că da şi atunci folosesc deviza mea de pionier: ,,Tot înainte!”. Încearcă şi tu leacul ăsta, poate merge. E moca…
Am fost la Anca! Este o poetă cu mult har!
aşa este
păi m-am născut (ori am fost născută?) cu El … este ceva despre care nu vorbesc dar e undeva (doar) înlăuntru şi nu în exterior şi nu există ‘ceva’ care-ţi ‘dă’ ori ‘ia’ dozînd … ‘fiecăruia după necesităţi şi tuturor după capacităţi’ … părerea mea
altfel… e doar azi… ieri a dat colţul iar mîine e fantasmă … pic-pic-pic …
aia cu ‘tot înainte’ la noi e: înainte, maică, că înainte era mai bine… cînd ai ’20 de ani’ totul e înainte
apoi vin trenurile-n gară şi mai şi poţi greşi peronul
n-am zis mai niciodată că-i greu ori uşor… îmi place să stau… vorbind cu oamenii, cînd au vreme de mine, … apoi… e iarba care mereu răzbeşte betoanele … numai ea ştie cum
Nici maica nu-şi închipuia că El este un moş cu barba albă care îţi bagă în traista agăţată de gât tot felul de chestii, şi bune şi rele, unora mai mult bune, altora mai mult rele, până când baiera îţi frânge gâtul, chit că ai în traistă bune sau / şi rele. Nooo! ,,Peronul” este chestiune de opţiune personală la un moment dat, nu? Mâna divină nu ne ia de guler, augusta-i palmă nu ne dă una după ceafă şi glasul aferent nu ne tună în urechi:,,Nu pe acolo, bă prostule!”. Noi credem atunci că aşa este bine şi procedăm în consecinţă, doar nimeni (în mod normal nu-şi doreşte ,,răul”). Aş crede că urmăm o traiectorie stabilită de înainte, ,,aşa ne e scris”, care va să zică predestinare, cei care suntem, suntem noi cu trecutul nostru, nu puteam fi altfel. Teoria liberului arbitru care face diferenţa în alegerile noastre şi până la urmă între bine şi rău, mi se pare că e niţel cam vax, ca să scuze faptul că El mai dă chix cu creaţia sa în unele cazuri. Fiind clarvăzător şi atotputernic ar putea să-mi dea peste degeţele când greşesc peronul, nu să-mi scoată totul pe nas când sunt aproape de capătul drumului. Aşa că ,,tot înainte, Cella”, înaintele din faţă, nu înaintele din spate, la ăla nu se mai poate umbla, ăla sunt(em) noi, cei de acum. La ăla mă uit aşa cum mă uit la ,,Primavera” lui Boticelli pe un ger de -30 când îngheaţă şi sufletu’ în mine. Aşa scap eu de depresii, de aici optimismul meu incurabil… (aici mi-ar trebui un emoticon care să simbolizeze: ,,ete, scârţ!)
„ete, scârţ!” e cam ce-mi doream să aud
mare pomană-ţi faci, bogdaproste
fiind ‘semn dual’ am de dus ‘lupte grele’ şi frumuseţea-i că habar n-am care dintre noi cîştigă/ pierde . eu şi cu mine suntem mereu în frîngere
Hai că mă repauzez şi eu niţel, vorba unui fost pretenar de-al meu (fost, că acu’ i-am cam epuizat, s-au rărit de tot!) când voia să vorbească radical, nu de alta, dar am epuizat tot din ceea ce mi se părea mie a fi deşteptăciune în conversaţia cu tine şi în asemenea situaţii sunt capabil să dau drumu’ la cine ştie ce mârlănie involuntară de mira-m-aş dacă n-ai ţine mira pusă încă vreo săptămână, distrusă şi cu nervii vraişte din cauza nesimţitului ăla (ăla fiind eu) de pe net care…uite dom’le ce face! Uite, vezi că încet, încet… În speranţa că nu voi mai regăsi urâciunea aia şi voi găsi ceva frumos, sărut mâna!
te înţeleg, crede-mă
De ce nu mi-a venit mie mira mai repede? Asta e starea mea de mai multa vreme.
ştiu cum este, prietenă dragă… mira mea e holistă
mi-am rătăcit şi bucuria şi motivaţia
am rămas doar rătăcind aiurea
a.
‘intru oleacă’ în comentariul tău că băieţeii ăia (s-)au inspirat d-aici
şi a cam sughiţat şamanul şef ;) cu ruşii mei nu-i de joacă, grijă mare-n siberii
Da, da’ muzica de la Tool e mai faina :)
nici n-am zis altceva, e super califragilistic :)
doar ţi-am dat ‘sursa’
Daca poti sa treci sambata pe la mine vei primi 2 spirtiere „home made” :) Sa-ti faci rost de alcool tehnic!
au ! :D