Anunțuri

58 de gânduri despre “

  1. Knock, knock, Cellissima, nici pe vremea lui Ceauşescu nu ţineau ăia mira atât de mult! Nu ne mai bucuri şi nouă sufleţelu’ cu câte cevaşilea cumvaşilea? Un text, o imagine, o…înjurătură măcar, te rog frumos de tot!

          1. Te cred, Cellissima, dacă spui tu, dar oricum, eu fac faţă deoarece eu sunt într-o doagă, na! Asta nu înseamnă că renunţ la dovezi, compania noastră plăteşte bine, dar puţin mai târziu deoarece deocamdată împuşcăm francu’, asta până vine ori pensia, ori şomajul (ne-am înscris la amândouă, care vine prima!) Deci nu e moca, atât că va trebui să stai puţin la rând, băncile sunt deja la uşă şi se văd în zare şi facturile. Esenţial este că nu e moca!

            1. un şpan din doaga aia a ta ar face cît toată ciocolata moca(preferata mea după aia amăruie)
              vezi tu, exact chestiile alea pe care le-ai enumerat îmi provoacă mie depresiile distructive
              … şi ceva, peste… dar nu pot zice că sar capacele: ipocrizia, cinismul, neamu’ prost…

  2. Cred ca am ghicit pe unde s-a ascuns tandretea in suprapunerea tonurilor de gri si de plane geometrii… :)
    Si printre cele 280 de patratele cenusii am descifrat cuibarita romanta sperantei.
    Dincolo de cortina cu forme, umbre si culori sta setea de comuniune intru cultura; mai picura un strop de suflet si de gand, din cand in cand…

  3. Daca-ti dau tie cortul se presupune ca eu raman acasa si Gabi se bucura iar tu iesi din zona depresiva. Singurul care ar suferi as fi eu dar nici asta nu e prea sigur, ma voi consola in fata sobei cu Bobita. Mai ramane sa negociem pentru sacul de dormit si spirtiera.

    1. ador spirtiera aia, cineva (cred că) m-a dat în primire:)
      pup Gabi şi Bobiţă şi mă apuc de spart lemne- terapia(furiei) prin muncă fizică. dacă nu rup coada-n secure pînă vineri te caut

  4. Pingback: Doar « schtiel
  5. M-am acordat si eu pe frecventa din acest blog si stau cuminte in fata ecanului.

    Astept urmatoarele posturi, tricotand de zori la clape.

    Imbratisari.

    1. aaaa, da?, să-ţi zic io atunci: era de-un 23 august, am uitat anu’, şi se anunţase că din ziua aia fix se dă drumu’ la televiziunea în culori. bonnn… copilu’, io, mi-am aşezat scăunelu’-n faţa tem 6lui şi-am stat smirnă cu ochii-n ecran aşteptînd… jur că atunci cînd a venit mama să mă culeagă d-acolo vedeam deja purici în toate culorile. cred că aia a fost prima mea decepţie tehnică şi probabil am să o ţin minte ‘absolut’. apoi s-a inventat … internetu’ ;)

    1. tocmai m-am întors de-afară cu Snejinkuţ, nu mai are voie decît în braţe la plimbare, dar mă întorc să-i pupez pe Tano şi Capi
      sincer! :-P

      miau, Serafinei şi îmbrăţişări vouă
      chiar de nu crezi îs încîntată de culoarea aceea şi vă admir absolut sincer doar că, poate, nu ştiu vorbe îndeajuns de ‘potrivite’

  6. MIRA-m-aș daca Cella noastra, cea veșnic predispusa la veselie, poezie si visare nu va ieși cât de curând din această stare! Multa sănătate și bună dispoziție!

    1. fata-i tristă ?, fata-i rea ?, poate nu-i ‘în firea’ sa :)
      ce cald îmi sună ‘Cella noastră’… ce fain era cînd n-aveam blog… tare, tare fain
      îţi întorc urările, prieten drag, vitrege vremi ‘interesante’ am apucat noi
      nădăjduiesc c-om răzbi iar doar că apăsările de-acum parcă prea vin din toate părţile şi toate deodată
      iar în oase … nu mai e vară …

      1. Eu aplic principiul ,,maica”. Ea spunea: ,,Să nu-ţi dea Dumnezeu atât cât poţi duce!” Dimineaţa mă întreb: ,,Mai pot duce?” Constat că da şi atunci folosesc deviza mea de pionier: ,,Tot înainte!”. Încearcă şi tu leacul ăsta, poate merge. E moca…

        1. păi m-am născut (ori am fost născută?) cu El … este ceva despre care nu vorbesc dar e undeva (doar) înlăuntru şi nu în exterior şi nu există ‘ceva’ care-ţi ‘dă’ ori ‘ia’ dozînd … ‘fiecăruia după necesităţi şi tuturor după capacităţi’ … părerea mea
          altfel… e doar azi… ieri a dat colţul iar mîine e fantasmă … pic-pic-pic …

          aia cu ‘tot înainte’ la noi e: înainte, maică, că înainte era mai bine… cînd ai ’20 de ani’ totul e înainte
          apoi vin trenurile-n gară şi mai şi poţi greşi peronul

          n-am zis mai niciodată că-i greu ori uşor… îmi place să stau… vorbind cu oamenii, cînd au vreme de mine, … apoi… e iarba care mereu răzbeşte betoanele … numai ea ştie cum

          1. Nici maica nu-şi închipuia că El este un moş cu barba albă care îţi bagă în traista agăţată de gât tot felul de chestii, şi bune şi rele, unora mai mult bune, altora mai mult rele, până când baiera îţi frânge gâtul, chit că ai în traistă bune sau / şi rele. Nooo! ,,Peronul” este chestiune de opţiune personală la un moment dat, nu? Mâna divină nu ne ia de guler, augusta-i palmă nu ne dă una după ceafă şi glasul aferent nu ne tună în urechi:,,Nu pe acolo, bă prostule!”. Noi credem atunci că aşa este bine şi procedăm în consecinţă, doar nimeni (în mod normal nu-şi doreşte ,,răul”). Aş crede că urmăm o traiectorie stabilită de înainte, ,,aşa ne e scris”, care va să zică predestinare, cei care suntem, suntem noi cu trecutul nostru, nu puteam fi altfel. Teoria liberului arbitru care face diferenţa în alegerile noastre şi până la urmă între bine şi rău, mi se pare că e niţel cam vax, ca să scuze faptul că El mai dă chix cu creaţia sa în unele cazuri. Fiind clarvăzător şi atotputernic ar putea să-mi dea peste degeţele când greşesc peronul, nu să-mi scoată totul pe nas când sunt aproape de capătul drumului. Aşa că ,,tot înainte, Cella”, înaintele din faţă, nu înaintele din spate, la ăla nu se mai poate umbla, ăla sunt(em) noi, cei de acum. La ăla mă uit aşa cum mă uit la ,,Primavera” lui Boticelli pe un ger de -30 când îngheaţă şi sufletu’ în mine. Aşa scap eu de depresii, de aici optimismul meu incurabil… (aici mi-ar trebui un emoticon care să simbolizeze: ,,ete, scârţ!)

            1. „ete, scârţ!” e cam ce-mi doream să aud
              mare pomană-ţi faci, bogdaproste

              fiind ‘semn dual’ am de dus ‘lupte grele’ şi frumuseţea-i că habar n-am care dintre noi cîştigă/ pierde . eu şi cu mine suntem mereu în frîngere

              1. Hai că mă repauzez şi eu niţel, vorba unui fost pretenar de-al meu (fost, că acu’ i-am cam epuizat, s-au rărit de tot!) când voia să vorbească radical, nu de alta, dar am epuizat tot din ceea ce mi se părea mie a fi deşteptăciune în conversaţia cu tine şi în asemenea situaţii sunt capabil să dau drumu’ la cine ştie ce mârlănie involuntară de mira-m-aş dacă n-ai ţine mira pusă încă vreo săptămână, distrusă şi cu nervii vraişte din cauza nesimţitului ăla (ăla fiind eu) de pe net care…uite dom’le ce face! Uite, vezi că încet, încet… În speranţa că nu voi mai regăsi urâciunea aia şi voi găsi ceva frumos, sărut mâna!

    1. ştiu cum este, prietenă dragă… mira mea e holistă
      mi-am rătăcit şi bucuria şi motivaţia
      am rămas doar rătăcind aiurea

  7. a.

    ‘intru oleacă’ în comentariul tău că băieţeii ăia (s-)au inspirat d-aici

    şi a cam sughiţat şamanul şef ;) cu ruşii mei nu-i de joacă, grijă mare-n siberii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s