ai murit şi eşti în rai. ai murit şi eşti în iad. ai murit şi eşti în purgatoriu. ai murit şi auzi voci (?). ai murit şi ningi. ai murit şi-ţi răspunzi. ai murit întrebările. ai murit şi-ţi faci o salată de var cu dispersit. ai murit şi vrei o cană cu aer. ai murit şi o spargi de pereţi. ai murit şi mori. strigi (mori, în morţii lu’ tac’tu)
eşti o picătură igrasioasă pe un perete de spital dezafectat. mori. strigi (muriţi’ar morţii)
fata aia întinsă pe urma lăsată de tine pe rai/ iad / purgatoriu / voci / ninsori / întrebări la răspunsuri/, fata aia deci nu crede(a) în moarte.
hei, care-ai lăsat pata asta aici ?
Iarba roşie, aurul marilor pălării marine
Compun pentru fruntea ta muzica şi penele
Infernului. Pe drumul tău înălbesc nicovalele
De se face frumos în inima ta ce tună pe rinichii tăiNiciodată valea iubirii! Printre frunze dispar
Trenuri prinse cu lassouri de brumă…
Sânii spre ale cascadelor spumă
Să le întorci etern: lumina este tot ceea ce îmbrăţişez.Cometă a râsului, pleacă unde neantul te cheamă,
Deschide picioarele tale ca un evantai sau o inflorescenţă;
Doar tu ştii să-mi faci primavară în sânge si apă.Balanţele vieţii, cu tine pe post de braţ.
leneşrĂu's Blog ? 
CELLA, iti las un video pe care l-am gasit acum.
Ingerii sunt printre noi.When Angels Come
mulţumesc, draga mea, depun oricînd mărturie că-i aşa:)
seara frumoasa sa ai Cella :)
îmi prinde bine fiecare gînd bun, mulţumesc ţie, urmează somnul unicul teritoriu paşnic
„Prea alba micuta babiloniana ochii ei de purpura
Ombilicul ei prins cu o piatra de aceeasi culoare
Când ca o fereastra cu canaturi peste o gradina nocturna deschide
Mâna lui Jacqueline X
Ce pernicioasa esti la capatul acelei mâini
Ochi de dincolo de timp vesnicie jilava
Floare ce ar putea fi numita reticenta profetului
Ce este facuta din prezentul trecutului viitorului
Eu cânt unica lumina a coincidentei
Bucuria de a fi gârbovit de fabricantul superior de înghetata deasupra marii rozacee
Minunatele infiltratii ce le-ai remarcat într-o buna zi ca au facut podeaua în forma de con
Importanta unor incidente stranii dar insignifiante la prima vedere
Si darul lor de vertiginoasa apropiere finala de sine
Eu cânt orizontul tau fatal
Tu care tresari imperceptibil în mâna iubirii mele
Între perdelele vietii
Si cortina inimii
Ochi de purpura
YZ
Al alfabetului secret al omninecesitatii.”
Roşu şi purpură…obiecte imposibile și iluzii optice.
CELLA, fii in Nirvana! Astazi am ascultat Nirvana ŞI datorita tie.
poate cîndva am să povestesc. asta nu depinde decît de el
Doamne, ce mort năzuros, chiar merită probozeala pe care i-ai aplicat-o, deşi din înjurătura finală se subînţelege că nu este chiar aşa de mort ci numai într-o oarecare măsură. Ai mei sunt de treabă, când mă vizitează chiar ne simţim bine împreună. Cât despre fata aia, Jacquline, supravieţuieşte bine morţii sale prin înregistrările rămase, într-o lume cu mai mult spaţiu liber decât lumea meşterului Escher, plină până la refuz de fiinţe şi lucruri măestrit înghesuite unele în altele şi născânde unele din altele, aşa că e greu să-şi găsească omul un locşor. Mult mai încăpătoare lumea lui Andre Breton, astfel încât prin ierbăriile roşii, sub cometele râsului, au loc şi lumile înghesuite ale lui Escher. Păi eu, când încep să torn tâmpenii, apăi torn!
n-ai, uneori măcar, impresia că virtualu-i un ‘cimitir’ ?
tare mult mă bucur că am ajuns în el relativ tîrziu şi că am apucat să trăiesc
sper că ai fost la Săpînţa ;)
Nuuu, eu am impresia că este o lume paralelă cu cea reală care, ca orice lume care se respectă, are tot ce-i trebuie…Are şi cimitir şi spital de nebuni şi probabil că şi oameni sănătoşi dar,ştiu eu care or fi aceia, dacă despre mine însumi nu am certitudini în sensul că aş fi viu sau mort, sănătos sau nebun!
Cimitirul vesel de la Săpânţa îl ştiu doar din citite, din poze şi din film şi mi-a lăsat impresia că este frumos, dacă i se poate atribui şi acest …atribut ăe lângă cel de ,,vesel”, dar cred că nu prea mai e cimitir ci obiectiv turistic, chit că este la fel de betonat cu buncăre înghesuite unele în altele ca în gravurile lui Escher. Oricum, pragmatici săpânţenii dacă şi-au transformat morţii în obiective turistice.
atunci cînd l-am văzut eu era doar un cimitir despre care se ştia doar ‘din gură-n gură’ , Pătraş trăia, nu aveau cavouri şi nici ‘obiectiv turistic’ nu era, neam. îmi pare rău că am doar nişte fotografii amărîte, alb- negru, care nu pot dovedi că acolo era altă lume, una vie aşa cum asta în care credem noi că trăim nu mai e de foarte multă vreme
:))) o altfel de lume dar lume acolo şi ea
e bine să n-ai certitudini, crede-mă, abia neavîndu-le ştii ceva sigur
Un sfarsit de saptamana agreabil!
mulţumesc asemenea, prieten drag, am oleacă de zoală cu un om drag bolnăvior dar nădăjduiesc să trecem bine şi hopul ăsta