puterea urcării ţi-o dă doar o adînc de dureroasă coborîre!
Mă înţelege bine Conu’ Alecu Paleologu, am mai povestit cîndva din „BUNUL SIMŢ CA PARADOX” şi recitesc recitesc pasaje atunci cînd în coborîrea urcării simt că mă pierd ori obosesc:
Paradoxurile de multe ori reabilitează banalitatea. Ce efect de şoc produce cîteodată reafirmarea unora din acele „vérités premières” pe care avem tendinţa să le uităm! ( Asta comportă risc şi curaj. Camus parcă spune undeva, în La Peste, că sunt momente în istorie cînd faptul de a declara că doi şi cu doi fac patru se pedepseşte cu moartea.)
Pentru a practica paradoxul în mod ştiiţific e musai a studia paradoxismul !
http://fs.gallup.unm.edu/a/paradoxism-ro.htm
iartă-mă, credeam că ştii…
http://blogulucella.blogspot.com/2011/05/gara-lor.html
s. e cu mine mai mereu, eu sunt paradoxul neştiinţific, helas :) , d-aia cîteodată mă împiedic de mine şi pînă şi cu ludovicii mă descurc mai greu
te iau (ajutor) consultant, să rămîi aici dîndu-mi brînci cînd o iau pe arătură punînd steguleţe naive: însingurarea-n atîta vînzoleală de biţi ‘e greu’ :D
Săru’mâna pentru job, mai ales dacă este din ăla în care nu fac nimic, că tare-mi place activitatea asta!
şi-i şi plătită, cu tot dragul
De când mă ştiu am fost prins cu lecţiile nefăcute! Dar nu şi de data aceasta! Ştiam că ştiai paradoxism ştiinţific!
Hai, prinde-mă şi cu minciuna!
Sărut mâna!
n-am, n-am, n-am…
:D