filosofeală (tai)chi(ul)

Ştiu cum ‘sună’ dar este exact aşa (că) nu are nici rost şi nici cazul nu-i să bat apa în piuă

adică căpşuna în derizoriu:

cînd e să ţi se întîmple ţi se întîmplă

ori

cum ar zice foarte tinerii mei amici:

păţăşti !

dacă apuc să ‘sar’ două- trei căsuţe de ‘fatalite’ o să fie da

dacă nu, nu.

am cariocile la mine şi o să scriu cum pot pe căpşuna aiuritor de mişcătoare.

să oprească careva camera, doctore, bea-ţi perfuzia şi treci în pat: aici e terapie intensivă nu ‘haules- baules’, se poate muri din ameţeala asta. totul e să vrei destul.

20 de gânduri despre “filosofeală (tai)chi(ul)

    1. dacă aş zice ce-i nu prea cred că…
      aşa… eh, seară frumoasă oricum, sănătate multă şi zile nesfîrşit de lungi. noaptea e veşnică

  1. Derizoriul asta iti poate da o stralucire aparte. Poti pretinde o simbioza. Depinde de unghiul din care privesti.

    1. păi eu o priveam ca pe o inimă stingheră pulsînd într-un ‘mediu abstract’ care o ‘ţine’ vie înspre ‘uşa’ din fundal care poate fi o altă viaţă, iluzorie, pentru ea… dacă se va găsi o ‘compatibilitate perfectă’
      şi… ‘uşa’ duce spre lumină iar ea poate şi ‘muri’, ‘spaţiul’ care o ţine vie e, poate, doar o altă capcană de lumină înşelătoare
      dar cîte nu ‘spune’ dar doar cui ştie auzi

Lasă un comentariu