Metoda- Константин Сергеевич Станиславский

Mulţumindu-i lui PAUL, pentru încredere şi preţuire, m-am autopremiat că n-am false modestii şi ştiu să mă apreciez întotdeauna exact şi Just!… şi poate aveam nevoie de impulsul ăsta. E (bine)venit şi (bine)primit! Un singur amendament, dacă tot mi-l autoacord(premiul, de), mi-l acord pentru

OPERA OMNIA

nu pentru un singur „articol”. Probez, astfel, că mi-i bine cu mine şi-atât. Şi mă ştiu. O umbră, în plus, pămîntului şi-aşa îngreunat de umbre. Inutilă şi-aiurea.

Mă uit, de-a umbra mea jur împrejurul, şi-mi place jocul de-a pierdutul:

„Nimeni nu te poate convinge raţional că poţi mai mult decât crezi ca poţi la un moment dat. La fel, sinceritatea faţă de tine însuţi nu este raţională şi este de multe ori împotriva propriului interes. Încurajările nu sunt raţionale, arta de a motiva pe cineva nu ţine de argumente speculative, iar de multe ori răspunsul la întrebarea de ce nu are nicio treabă cu raţiunea.”

Nu prea ştiu altul posibil. Joc!!!

Bibliografie : Konstantin Stanislavsky!

Şi-mi place de conjuncţia asta”şi”, şi, şi de „de ce(ul)”. Atât!

Şi… nu aprob comentariile care mă contrazic oricât v-aţi înghesui.

Notaţi: vă ştiu io

Ar fi trebuit să-l expun ieri(premiul) că de azi, cică, -i prea târziu. Mie mi-i bine şi azi. Ce-i azi? Tot aia, tot ăla. Toţi.

Şi cu asta BASTA(nu generalul, io) plec la cules de leurdă cu DAN că mi sete de VERDE.

Are cantemirul o vorbă ce mi-i mie un fel de motto de avarie:

” UNUI LUCRU FĂRĂ CALE, CALE DÂND, ALTE LUCRURI FĂRĂ CALE-I VOR URMA”

Auci!, un ping de avarie şi m-am tirat. Serios.

Zice, (- se) că a venit, una, primăvara şi-mi ţine cineva rând.

Şirul e rătăcit prin vremi. Vămi. Uşi. Drumuri. Răscruci. Şi, toate celelalte cuvinte. Pripăşite, în lipsă de vorbe.

Prăsesc doar gânduri. Bune.

Cum ştiţi deja se închid se deschid uşi. Înspre toate direcţiile. Peroane? Idem!

Blagovestenia, vouă, acelora…