VALODIA MACOVEI– despre post Volodia? noi? păcătoşind prin denoi? prin deceilalţii? ; lăsându-i să ne păcătoşească? neiertând, netrăind, nedându-ne unii altora căi drumului? ai uitat? e MIERCURI suntem, încă, în plin război vers joi(e), noi… de noi… :( suntem Vinovaţi, Complici prin tăceri şi achiesări, prin Indiferenţă şi prin „nu a fost niciodată să nu […]
Categorie: VOLODIA MACOVEI
Bucuria DRUMului
‘ SE DEDICĂ AZI ILINCĂI BERNEA– imposibil de grăitEI bucurii ce mi-a făcut-o „vorbindu-mi”; mie- o mică şi stătătoare, MEREU, în scrierile ei. Ieri, azi şi ÎNTOTDEAUNA! Şi sufletul meu?… sufăr (…)” pentru că mi-a fost amputată o bucată mare din suflet şi mă doare ca şi cum aş avea-o, dar n-o mai am” (…) […]
Beligeranţe
Motto: „Umblu cu cercuri umblu cu cercuri e Astăzi devreme e astăzi e miercuri” VOLODEA MACOVEI ( ANDREEA şi DAUREL, daţi click dacă treceţi p-aici, e pentru noi) PRELUDIUL războiului l-am scris cu alt prilej, căutaţi-l ;) Ce-or fi făcut POEŢII în războiele prin care s-au presărat? Şi ce-ar fi fost războaiele fără de poeţi? […]
Spirale, sfârşit de (ne)început- început de (ne)sfârşit
„umblu cu cercuri umblu cu cercuri şi mi s-a strâns un vot pentru parlamentul de miercuri„ VOLODIA MACOVEI – POSTBELICE – Ex-terminal prayer My lord my lord sunt călare pe ford viaţa mea s-a schimbat Din cinci femei şi-o rablă de tramvai m-am trezit încurcat Pe cine să iubesc my lord pe cine să dau […]
„precum peştele- care nu-şi dă seama de ocean- omul în timp”- Kobayashi Issa
– Ştii cât de mult iubesc ploaia? – Ploaia?… iarnă, apă, frig… – Frigul e în noi, doar în noi, ploaia-i atât de caldă – Ploaia? – Da, mă, ploaia e caldă. Dumnezeu trimite bilete de iubire pământului, uite, nu te ard stropii când ţi-ajung pe obraz? – Nu, mă, îs lacrimile tale, hai p’afar […]
Aceiaşi ZI(?!)[…] spirale…
Motto permanent al zilei MIERCURI: Umblu cu cercuri umblu cu cercuri e Astăzi devreme e astăzi e miercuri VOLODEA MACOVEI TREI FEMEI ÎNCERCUITE 1. Caliope caliope caliope mersul meu pe marginea drumului se-nmoaie-n sincope de ce mă trădezi caliope am urcat astăzi cu liftul la şase un miros gros de femeie mi-a făcut pase pe […]
TACERI… “orice mic pas poate fi o mare minune…”
0 1 Facerea VOLODIA MACOVEI–ALLAYN- Preludiu am inventat un copac umblător n-are frunze are creiere are bâzâit de contor are muşchi la picior şi e greiere în copacul de care spun e o ramă ciudată de oglindă reflectă numai şosele cu două benzi pe care maşinile fac loc de acoperiş pentru sinistraţi se coboară pe […]
Flori, iernii din noi
VOLODIA MACOVEI “orice mic pas poate fi o mare minune…” PROLEGOMENE Singurătatea E un scaun la mijloc o Încăpere cu ferestrele înspre gratii sunt Mii de femei care caută urme pe zid sunt Porumbei şi scatii Lângă scaun e-o ploscă cu maluri rotunde un Efect personal şi bolnav al cătării de unde Cânt un verset […]
Mestecenii din suflet, trenul şi podurile
În nopţile albe totul este posibil. Totdeauna. Să stai. Să călătoreşti prin suflete. Să cînţi cîntece ţigăneşti de jale într-o limbă pe care n-ai învăţat-o, doar o ştii. Să numeri mesteceni. Să trăieşti. Orice se poate, în nopţile albe din suflet cînd podurile se ridică şi se desfac pentru treceri de vapoare. Stai pe malul […]
