în parcul nostru cresc statui

iarba le sărută pe furiş cînd trece o pasăre cu versuri în cioc tresar de mult ce-am plîns de mult ce-am nins mă aşaz ca o ghirlandă putredă nu mi-am iertat ispita de a muri să pot fi iarbă la picioare de soclu de a  uita pe lîngă plopi cînd însoţeam perechea efemer şi evanescent […]

ce doArE

Şi? ce da că? nu! a trecut. nu a venit şi nu a plecat. a rămas cu palma deschisă şi linia întreruptă în pumn strîns. atinge-mi de mai poţi, de mai ştii, de mai vrei, de mai eşti, de mai mesteacăn, de mai  cenuşă de (mai?) decembrie. sîrmă, de ger de pe de sub uşă. […]

I mobilitate, ratată, oamenii? mi-s indiferenţi

Stiliana Alexieva , via Irina O mulţime compactă, obosită, stă strânsă în jurul meselor aburinde din casele străvezii. celule ale nefiinţei. celula mea este rece şi neagră. singurătatea mea este materie. obiect este brutală. violentă. se poate trage în ea. poate fi ocolită. – Angela Marinescu –   Sentimentele sunt apucături dizgraţioase pe care oamenii […]

cui îi pasă, … de realitate… fără ?

şi ţine-mă de mînă şi minte-mă că-i bine voi şti că nu-i aievea şi totul va fi ti  ne şi pune-ţi fruntea tristă pe bucuria minciunii din gestul străin şi   dor  mi împăcarea numită, aiurea, destin să ne luăm rucsacii-n spate şi să pornim. e prima dimineaţă a nimicului. cu ce te pot ajuta, […]