drum bun

te-am petrecut pînă la marginea lumii pe care o cunoşteam acum am să rămîn, veghind de neunde, singurul ei locuitor   timp să nasc, să trăiesc, să mor să mor, să trăiesc, să nasc lumile necunoscute timp acum

îngerului meu

se făcea că plîngea, ori ploua, ori ningea d-astea… de vînat, în nori, cai verzi pe pereţi de cer obez (cu chichirez) şi ciori travestite mai toată vremea în privighetori (deformaţie profesională: nu cred nicio cioară care ară cu măgari legaţi de cioc doar cu sfoară. reciclaţi materialele perisabile şi stătute. only. că put(e) în […]

aIcI, doAr am stat…

ţineam strîns în braţe, mult prea stîns, toatele. şi ele tăceau. şi nu ţiu minte să fi simţit ceva. doar stam. tacerea era albă şi atît de fierbinte că am început să tremur. doar stam şi un singur gînd păzea amorţeala din braţele care mereu evadau nicăierile: odată, cîndva, am să pot. şi am să […]

nisip, condamnată să înţeleg

dormiţi liniştiţi, firele de nisip se aşează în clepsidre nu am avut  vise, ori, poate-am uitat… am ştiut şi-atît poate El mi-a deschis, prea devreme, văz în urechi şi auz în ochi luîndu-mi tot ce… îndeopşte era numit trăit am doar starea zădărniciei de a vedea şi auzi că tot e nimic şi… sunt aici, au venit […]

poate nu

motto, mie, şi-atît: “doamne ce prăpădiţi suntem şi ce ne mai iubim” – Gellu Naum – răspântia Mark Rothko’s Red on Maroon mural sections at Tate Modern pînă aici am ajuns cumva. nici nu mai ştiu cum. m-am bucurat, la început, că pot uita. şi nu mă (mai) doare. abia asta, de la o vreme, […]

desprindere

Radu  Stanca Ce să-ţi aduc, iubito, de pe mare ? » O întrebă în şoapte într-o zi. « Din insule pierdute-n depărtare Cea mai frumoasă floare care-o fi » Abia se mai zăreşte-acum catargul. Pe ţărm cu ochii-nchişi şi mâna-n sân O fată albă, alb măsoară largul, Şi-n ochii ei clipeşte-un somn păgân. Un an […]

cellA/ cellO:)

(înTîi) am crezut că (m-)ai intuit. (apoi) mi-am revenit. NU! (n-)am făcut (nici)o greşeală ERA doar un alt gînd, al meu, rătăcit. a fost doar un cuvînt spus. „am dat”, împăcată (cu) ÎN toat(E), „delI(e)t(e)”… … iar ţie ţi-am trimis link şi dorIrI… POATE eşti, poate eu am greşit. depinde (doar) de tine… rămîi (în) […]

Moarte(a)-i, doar, viaţa

nu! „(…) este un lucru cu pene aşezat în suflet şi care cântă melodii fără de cuvinte. şi nu se opreşte niciodată” După o mare suferinţă urmează nepăsarea Nervii, înţepeniţi, devin solemni ca mormintele Inima, rigidă, se-ntreabă: m-a rănit chiar El, Cu secole-n urmă, sau n-a fost decât ieri? p.c.- mereu drăgălaşa Emily