Arta lui Oleg Tishkovets (n. 19 decembrie 1961, Kiev, Ucraina, Facultatea de Arhitectură din Kiev, restaurator de icoane, grafician, critic de artă, poet) degajă o tristețe balcanică, veche și perenă.
Fotografiile sunt impregnate de monotonia și decadența unei lumi înțepenite în timp și într-un proiect anistoric. Oleg nu vede neapărat peisajul, ci ”povestea” consumată și depășită, dincolo de peisaj. E o istorie amară, din care strălucirea și splendoarea umanului se retrag în fața unei naturi dureros de triste, în care Copacul a înlocuit Omul, la fel de singuri și unul și celălalt.
Orașul pictat/fotografiat de Oleg Tishkovets este o alcătuire de clădiri ruinate, lipsite de viață. Starea clădirilor, exterioară, denotă starea interioară a Omului, muzica unui suflet în umbră, de o indescriptibilă melancolie. Ici-colo, câte o statuie, și ea în ruină, amintește de ”zăpezile de altădată” și pare că se aud râsete și zgomot de roți de caleașcă pe caldarâm.
Vezi articolul original 722 de cuvinte mai mult
