anabaza, variante

1 varianta cu traducerea lui George Coșbuc varianta cu traducerea lui George Pruteanu (Infernul) 10940993_10203627128898996_8111991546070384273_ndante-la-divina-commedia-purgatorio-1891-4246-MLA2909318382_072012-F1555.par1.2pg.150dpivariante ale Infernului, Purgatoriului, Paradisului & extrem de îndestulătoare date se găsesc la îndemîna oricui dar nu oricine nU am suficientă răbdare pentru joaca virtuală nU am suficientă încredere în rătăcirea informațională nU am suficientă determinare să vă spun pe nume prin sita tot mai deasă cern tot mai rar & tot mai rar îmi pasă..inf.3.77.dore inf.5.4.doreștiu că nu-i bine să-i provoci pe aceia pe care nu-i poți privi în ochi a avertizare DANTE, fratele nostru cel mare, alături de care mereu am coborît în urcare ..inf.4.94.dore FOARTE dar FOARTE greu pot alege doar cîte 3 reproduceri, ale lui  Doré, din fiecare `haltă` iar asta nu înseamnă nimic și mai ales nu înseamnă că m-am oprit vreodată din coborîrea-n urcare la care am îndemnat neabătut obsesiv în însingurare și-n (..)” mijlocul de drum al vieții noastre/ m-am fost găsit într-o pădure-adîncă:/ pierdusem drumul drept prin văi sihastre”..Nimic nu pot rosti despre intrare,/ căci totul era somn în jur şi-n mine/ cînd părăsisem limpedea cărare.” atîta limpezime cîtă frumusețe atîta îndrumare cîtă nepierdere atîta nimic cît tot 0209serpent051129c_003051129c_004despre trecerile acestea nu pot spune prea multe cuvinte/ le trec precum aceia care le cunosc fără să privesc în urmă și fără să întreb..

DivinaCommedia, zice Brognoligo (Sommario di storia della letteratura italiana,Napoli, Perrella, 1915, pp. 51 și urm.) e descrierea cãlãtoriei lui Dante prin Infern, Purgatoriu și Paradis. Ea înfãțișeazã alegoric, în Infern și în Purgatoriu, lupta
lãuntricã purtatã de el pentru a se mîntui de rãu, pentru a învinge patimile și a fi în stare sã recunoascã adevãrul cel mai de seamã și, în Paradis, treptata sa pãtrundere în înțelegerea acestui adevãr. Dar caracterul personal al operei nu împiedicã sã-i fie universalã ținta eticã: Dante, fãrã sã rãpeascã nimic personalitãții sale, întrupã în sine întreaga omenire, cãreia el îi ura acea reînnoire sufleteascã ce se înfãptuise cu adevãrat în el. Pînã la douãzeci și cinci ani de ani, Dante urmase calea cea adevãratã; murind Beatrice, se dedã, (..) „vieții lumești”, pierzîndu-se în pãdurea rãtãcitã (..) (Convivio, IV, 24).
Nici nu i-a folosit la nimic faptul cã femeia iubitã, înãlțatã de la trup la suflet,a izbutit sã-i trimitã inspirații sfinte, dobîndite pentru el de la Dumnezeu, spre a-l face sã-și dea seama de starea sa nenorocitã, într-atît era de întunecatã de ceața greșelii mintea lui (Purgatoriul, XXX, 133-135). Dar Fecioara se îndurã de nenorocit și se îndreaptã cãtre Sfînta Lucia (harul ce lumineazã), care roagã pe PQ4315_13_C3_1868pg266cBeatrice (știința dezvãluitã, prin urmare credința teologicã) sã ajute pe cel ce o iubise atît de mult și care pentru ea ieșise din rîndurile norodului – și Beatrice coboarã în Limbo (partea din Infern unde copiii morți înainte de botez și marii poeți și înțelepțiai Antichitãții nu au altã pedeapsã decît cã sînt lipsiți de vederea lui Dumnezeu) pentru a îndupleca pe Virgil (rațiunea omeneascã supusã credinței) sã porneascã întru mîntuirea lui Dante (Infernul, II, 92-114). Astfel, cugetul rãtãcitului începe sã se trezeascã; el își dã seama de propria-i înjosire și încearcã sã apuce iar pe calea cea dreaptã (Infernul, I, 1-30) ; dar patimile omenești (cele trei fiare, și anume pantera, simbolul desfrîului, leul, simbolul trufiei, și lupoaica, simbolul zgîrceniei) se împotrivesc voinței încã slabe a pãcãtosului (Infernul, I, 31-54). În clipa aceea, Virgil, ieșind din Limbo dupã rugãciunile Beatricei, aleargã în ajutorul nenorocitului rãtãcit în pãdure, îl încurajeazã, îi întãrește voința șovãielnicã și cum, pentru a învinge patimile omenești ce-l prigonesc, e nevoie de cercetarea grozavelor urmãri ale greșelii – neputînd deci Dante sã ajungã dintr-o datã pe culmea muntelui desfãtãtor ce este început și pricinã a oricãrei bucurii (munte ce înfãțișeazã starea fericitã a omului virtuos), Virgil îl face sã apuce altro viaggio, adicã o cale mai lungã prin împãrãția pierzaniei (Infern), a ispãșirii (Purgatoriu), pînã cînd, pe vîrful unui munte înalt, Purgatoriul, ajunge în codrul des și viu al Raiului pãmîntesc. De aici Dante, preschimbat ca o plantã nouã, adicã reîntors la starea de nevinovãție și neprihãnie în care se afla Adam înainte de pãcat, poate sã urce,împreunã cu PQ4315_13_C3_1868pg262cBeatrice, prin sferele cerești pînã la cerul Empireu, adicã se poate înãlța la cunoașterea lucrurilor dumnezeiești, înseninîndu-și mintea de orice gre-
șealã; deci cunoscînd adevãrul nu-i rãmîne decît sã admire și sã slãveascã pe Dumnezeu în taina îndoitã a unitãții și tremii sale și a întrupãrii lui Cristos; și la aceastã contemplare, în care stã cea mai de seamã fericire, e ajutat de San Bernardo di Chiaravalle.
Aceastã pribegire misticã o închipuie el ca întîmplatã în 1300, cînd el era nelmezzo del cammin di nostra vita, adicã avea treizeci și cinci de ani, și cînd pãcãtoșilor din întreaga creștinãtate li se îmbia prilejul de a se mîntui, fiind hotãrît în acel an, de cãtre Bonifaciu al VIII-lea, cel dintîi jubileu, ce fu întîmplare de o deosebitã însemnãtate religioasã”
PQ4315_13_C3_1868pg324c
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s