dar ce să vezi.. nu se poate deși am certitudinea poverii de a nu uita(mai) nimic

ce faci atunci cînd, pare că, nu se poate ..

retoric! îți cam așezi `confortabil` crucea pe aripile neinventate copy paste „și așa mai departe”

hai să ne naştem

Robert Delaunay- Relief Rythme 1933

Vom ieşi din încercănarea asta. ştiu bine chiar dacă nu-ţi ştiu spune. mîinile răsfirate-n încleştarea lor, nisip, culeg mure. o să fie ieri, ai încredere. am citit o minunăţie de vers în care pămîntul se iubea cu un plug şi soarlele dădea mălai vrăbiilor. îţi dai seama cîte bucurii, îngăduite, avem ?

p.s.- n-am aflat, încă, cine dă îngăduiala dar îţi sărut încrezătoare cearcănul

hai să culegem mure

`de ce e această cărticică o capodoperă?

pentru că, pe câteva pagini, reuşeşte să cuprindă problema poate cea mai aprigă a vieţii unui om – relaţia sa cu moartea cuiva drag. şi nu, să nu vă gândiţi că e o carte religioasă, sau una filozofică. ci o carte profund umană, adică profund tulburătoare.`