Spune cineva despre iarbă că-i albastră atunci cînd nu crește cuminte și nu-i place departe de casa care doare care naște care nu mai ține minte să moară că moartea cică nu există toate plecările sînt sosiri în să-i placi cuiva care are nu are vrea evoluție sau ceva ce nu se știe anume pe sine poate da bine-n peretele care susține anotimpurile întîmplătoare pe care fluxul le frămîntă precum pe-aluatul din lacrimile înțepenite. hai că mă joc, periculos derizoriu, doare?
Albul de alb- T.T.Coșovei
Am ascultat vântul trăgând cu urechea pe la tâmplele uşilor.
Focului de tabără i-am deschis uşa
fără să ştiu că lângă mine am un duşman.
Până şi cărturarii din sat, orbiţi la ospeţele înţelepte,
au deschis porţile să iasă afară focul şi dobitoacele.
Vorbeau din semne când ei erau desenaţi cu fierul roşu.
Privesc spre ziua de ieri ca printr-un perete alb.
Alb, alb – ca o reducere de preţuri a culorilor… alb.
În timp ce fonta se răceşte,
iar cimentul încremeneşte în monumentele frigului.
Am ascultat vântul mângâind tâmplele uşilor
şi nu am aflat niciun adevăr despre cum dispare
în albul cel mai curat roşeaţa unui trandafir.
leneşrĂu's Blog ? 
Nu doare!!
Am privit focul acela minute în șir. Cred că sunt piromană :)
La mulți ani frumoși și sănătoși, Cellisima! Mi-ești dragă de mor!
lasă că dacă-i p-așa sîntem cu toții oleacă luați:)))
io mă uit la jarul din sobă da-mi permit
AN BUN să ai și blînd și îngăduitor în toate