mișKarea

vine o vreme pe care nu o (re)cunoști din povești despre oricine și o voce din off îți dictează iar tu scrii aplicat testamentul celuilalt pentru păcatele pe care le-a executat așa `cum se cuvine`(?)

– te-ai împărtășit, te-ai spovedit, ai cerut, ai dat, aii aii ay.. ?

– salut!, am trecut, am marcat..

abonament la

dacă tot m-am apucat merită să o mențin călcînd cu multă grijă peste întîmplările mai mult ori mai puțin funeste în ”drumul egal al fiecărei zile”

(călătoria)

răspunzînd la întrebarea: pe cine, ce? acuzativul răspunde cuminte

oricine!

are vocația nefericirii care îl ține

legat de pămîntul din nime.. (ni, desigur)

veți înțelege ce vine.. (?)