vine o vreme pe care nu o (re)cunoști din povești despre oricine și o voce din off îți dictează iar tu scrii aplicat testamentul celuilalt pentru păcatele pe care le-a executat așa `cum se cuvine`(?)
– te-ai împărtășit, te-ai spovedit, ai cerut, ai dat, aii aii ay.. ?
– salut!, am trecut, am marcat..
abonament la
dacă tot m-am apucat merită să o mențin călcînd cu multă grijă peste întîmplările mai mult ori mai puțin funeste în ”drumul egal al fiecărei zile”
(călătoria)
răspunzînd la întrebarea: pe cine, ce? acuzativul răspunde cuminte
oricine!
are vocația nefericirii care îl ține
legat de pămîntul din nime.. (ni, desigur)
veți înțelege ce vine.. (?)
…poate că
excepțional!, absolut excepțional
fără doar și (fără)poate .. un soi de uuuauu
da!