o să învăț poate o limbă în care să pot spera pentru nisipul din care se nasc perlele ori poate am să uit o limbă în care nisipul era munte ..
drumul cică începe cu primul pas
întrebarea ce-i în urmă/ ce-i în față este caducă pentru acțiunea descrisă însoțirile nerecomandate toate a(i)luziile asumate așadar `alea iacta est`
”și așa mai departe”
Aşadar, acuma s-a încheiat în zăpadă rotirea
anului, ca un cerc pe trunchiul copacului —
cînd îi vor tăia se va spune — iată de aici
pînă aici a fost în timpul în care noi am trăit
lucrul acela, de care ţi-am povestit eu odată.
Şi încă altele. Şi aşa mai departe. Deci, încheindu-se
cercul acesta, să ne închipuim că, mulţi ani
mai tîrziu, o vom trage o dată în faţa focului,
şi arătîndu-i cu degetul cercul anume —
cum poate s-o mai cunoaşte în buştenii aruncaţi
în soba deschisă — să-i povestim întîmplări
lăuntrice, însă cu poze — unele colorate —
(şi s-o pîndim cu coada ochiului, indiferenţi
însă — ca să vedem dacă ea se recunoaşte în vreuna
din umbrele, despre care — noi înşine în umbră —
îi povestim).
(fragment din MIRCEA IVANESCU Winter Tale)
Versurile mi-au mers drept la inima … ca sageata lui Cupidon !