`oamenii de care ți-e dor sînt nemuritori`

fragment din

Tăcerea este un genunchi de aur (despre filosofia poetică a lui Gellu Naum)-

Iulian Tănase

publicat în Athanor nr 2/ 2008

*

”i) în Calea Șearpelui este vorba în primul rînd despre

„libertateade a nu muri“. 

În Albul osului se afirmĂ (la p. 104, în AO-PP):

„Dorim să înviem fără a muri în prealabil“.

ii) Întocmai ca într-un tablou de Victor Brauner (în care vedem un om stînd de vorbă cu un vultur așezat într-un jilț (omul, vă mai amintiți, ține în mîna stîngă o lună și un soare, legate între ele), în Calea Șearpelui, într-un text datat 29 septembrie 1948, Gellu Naum scria: „în visul de acum cîteva nopți, soarele se unise cu luna. Erau apoi eclipse,eclipse…“.

(Victor Brauner- The Triumph of Doubt, nu-i tocmai ăsta tabloul despre care se face vorbire dar simbolul e prezent: luna unită cu soarele; aș fi recunoscătoare dacă cineva m-ar îndruma spre lucrarea amintită de I.T., merci!- intercalarea îmi aparține)

29 septembrie este ziua în care Gellu Naum a renunțat la formă pentru a se dedica în întregime Musei,

este ziua pe care a știut-o sau măcar a presimțit-o, este ziua pe care, în Calea Șearpelui, nu a numit-o, preferînd să-i alăture cîteva puncte de suspensie. În Albul osului, legat de această conjunctio a soarelui cu luna (o coincidentia oppositorum), se spun lucruri asemănătoare, dar ceva mai grave:

„și la prînz am să-ți spun: e mereu noapte, și la miezul nopții și la opt, pînă la ora 2001

(subl. m.) cînd vei înghiți dintr-o singură mișcare fulgerul (…)“. Ce-ar putea însemna această „oră 2001“, cînd noi știm că musa Gellu Naum a părăsit forma Gellu Naum în ziua de 29 septembrie 2001? În 1948, Gellu Naum scria, în

Calea Șearpelui, că știe. În 1947, în Albul osului, scria același lucru”

*

fotografii ale m.Tudor Jebeleanu

titlu împrumutat din Abisa aceluiași Iulian Tănase

 p.s. eu nu știu ce legătură și dacă a existat între Gellu Naun și scrierile lui Jung..

poate doar mi se pare dar mi se pare una extrem de mare:)