fragment din
Iulian Tănase
publicat în Athanor nr 2/ 2008
*
”i) în Calea Șearpelui este vorba în primul rînd despre
„libertateade a nu muri“.
În Albul osului se afirmĂ (la p. 104, în AO-PP):
„Dorim să înviem fără a muri în prealabil“.
ii) Întocmai ca într-un tablou de Victor Brauner (în care vedem un om stînd de vorbă cu un vultur așezat într-un jilț (omul, vă mai amintiți, ține în mîna stîngă o lună și un soare, legate între ele), în Calea Șearpelui, într-un text datat 29 septembrie 1948, Gellu Naum scria: „în visul de acum cîteva nopți, soarele se unise cu luna. Erau apoi eclipse,eclipse…“.

29 septembrie este ziua în care Gellu Naum a renunțat la formă pentru a se dedica în întregime Musei,
este ziua pe care a știut-o sau măcar a presimțit-o, este ziua pe care, în Calea Șearpelui, nu a numit-o, preferînd să-i alăture cîteva puncte de suspensie. În Albul osului, legat de această conjunctio a soarelui cu luna (o coincidentia oppositorum), se spun lucruri asemănătoare, dar ceva mai grave:
„și la prînz am să-ți spun: e mereu noapte, și la miezul nopții și la opt, pînă la ora 2001
(subl. m.) cînd vei înghiți dintr-o singură mișcare fulgerul (…)“. Ce-ar putea însemna această „oră 2001“, cînd noi știm că musa Gellu Naum a părăsit forma Gellu Naum în ziua de 29 septembrie 2001? În 1948, Gellu Naum scria, în
Calea Șearpelui, că știe. În 1947, în Albul osului, scria același lucru”
*
fotografii ale m.Tudor Jebeleanu
titlu împrumutat din Abisa aceluiași Iulian Tănase
p.s. eu nu știu ce legătură și dacă a existat între Gellu Naun și scrierile lui Jung..
poate doar mi se pare dar mi se pare una extrem de mare:)
oare pentru că ne-am cunoscut sub semnul Său, ne regăsim astfel?
acum eu îți mulțumesc pentru altttceva, do dăruit de tine, dincolo d cuvinte
nu am la-ndemînă cărți, doar din memorie, ca intr-un joc, răspund și eu
îl întrebă cum se numeşte,
ca orişice persoană cultă
vorbea, fireşte româneşte
iaar el a spus: – Apolodor…
apolo+dor plutitor pe-un nor
toamna devreme ana
dincolo de cuvinte-i iarna(celorlalți)