simplitatea pierdută

Sa-cunosti-o-femeie1Să te ferești din calea cuvintelor lăsînd vorbelor-gest drum liber (în)spre& (din)spre de parcă ai fi fost uitat într-un loc pe care nu-l știi și unde toate ți-s noi de străine. Să tot încerci să comunici cu locuitorii ciudați cărora ciudat(ă) le ești iar limbajul articulat să șchioapete invariabil în punctul în care părea că vă pricepeți unii altora grimasele icnite. Să n-ai amintiri și să vrei. Să ți se pară că trece timp cînd el e același iar voi toți, tu și locuitorii aceia, sînteți prinși fără să aveți habar în bucla unui perpetuu nimic. Le-ați încercat pe toate cîte le-ați avut.Ce mai puteți nemaivoind nimic..
“Ce altceva ți-a mai rămas în afară de înălțare și umilință?”

Anunțuri

8 gânduri despre “simplitatea pierdută

  1. Cuvintele chiar devin periculoase cand esti nevoit sa comunici cu cei cu care nu ai ce sa comunici.
    … eu inteleg ce inseamna sa trebuiasca ” sa tii cuvintele acasa” ;)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s