facilități (in~utile)

revin asupra unei fotografii pe care am folosit-o deja în două împrejurări

nu am așezat întîmplător cărțile, acum o spun răspicat, graba vremilor pe care/ de care, le/ ne

trăim/ trăiesc e.t.c.

nu permit parcă nimănui decît superficial trecerea prin satul acesta virtual care a devenit viața noastră(¿)

cine se va opri doar la titluri va greși

cine va urmări firul altfel.. poate va ști

ori nu :)

picture-418

elemente ajutătoare:

poți face unele lucruri despre care s-a scris dar tu nici măcar nu știi..

nici că s-a scris/ nici că le faci

exemplu? .. din Nietzsche (nu c-aș fi .. :) .. dar tocmai a fost aniversat și s-a umplut spațiul virtual de citate utile)

Când scrii nu vrei numai să fii înțeles ci, la fel de sigur, vrei și să nu fii înțeles. Faptul că cineva consideră o carte de neînțeles nu este deloc o obiecție împotriva acelei cărți, poate că tocmai aceasta făcea parte din intenția autorului său – el nu voia să fie înțeles de “oricine”. Orice spirit și gust mai distins își alege auditoriul atunci când vrea să-și comunice gândurile; alegându-l, el pune în același timp stavilă în calea “celorlalți”. Aici își au obârșia toate legile mai subtile ale unui stil; ele îndepărtează, creează distanță, interzic “intrarea”, înțelegerea, cum am mai spus – în timp ce deschid urechile celor care ne sunt înrudiți prin auz.”

Anunțuri

14 gânduri despre “facilități (in~utile)

  1. Nu pot citi titlurile de pe cotoarele tuturor cărților dar zici că titlurile nu au nici o relevanță în cimilitura propusă de tine. Cînd faci „ce ți-e scris”, cred că nu scrie în nici o carte și nici nu știi că tocmai aia faci. Cât trăiește omul, își îndeplinește destinul sau soarta sau cum i-o mai zice!
    Cât despre domnul Nietzche, se cheamă că se adresează unui public țintă, își alege auditoriul, un grup de inițiați, dar inițiați în ce? În filozofia lui, bineînțeles! Un marxist hiperdeștept îl înțelege pe Nietzche? Nietzche l-ar înțelege pe marxist? Cred că e mai degrabă o problemă de credibilitate. La Camil Petrescu în „Ultima noapte….prima noapte”, în pat fiind protagoniștii, inițiindu-și pe vremelnica-i consoartă Ela în ale filozofiei, în ale filozofilor și în ale sistemelor filozofice (asta scenă incredibilă, nu?) spune că filozoful este asemenea unui nebun, care, dacă este convins că este de sticlă, se comportă ca atare: are grijă să nu se spargă, se șterge să nu se aburească, etc.
    Așa că cele mai bune cărți sunt cele care-mi plac mie: cele din care înțelege fiecare ce vrea, cartea -pretext, pe care fiecare o rescrie cum vrea. Exemplele sunt numeroase: toate cărțile citite la douăzeci de ani, erau altele când le-am recitit la șaizeci! Le-am rescris!

    1. să nu-i facem proces de intenție lui N., zic:)
      (e doar un pretext potrivit în context)
      am pus și `doar` deși n-am intenționat și-ți zic și titlul pe care probabil, voit din partea mea, nu l-ai deslușit, și care-ți răspunde la ultima parte a comentariului:)) :
      GLUMA- MILAN KUNDERA -„cineva se joacă cu viețile noastre(..) cineva leagă și dezleagă întâmplările în care suntem atrași cu sau fără voie, împingându-ne în fundături sau oferindu-ne brusc o libertate cu care nu știm ce să facem. Cineva își râde de noi, propunându-ne idealuri care se transformă irevocabil în propriul lor simulacru, fără a înceta totuși să ne urmărească și să ne otrăvească existența. Cineva se uită la noi necruțător, înregistrând fiecare mișcare a noastră cu o privire de gheață ce nu lasă nici o speranță. Și tocmai acest chip, redat de această privire, e cel pe care, mai presus de toate, ni-l oferă Gluma – chipul de ieri, de azi și dintotdeauna, în care suntem somați să ne recunoaștem.„

  2. Nu-mi pomeni de luat ca iar m-a călcat OPC-ul.
    La grădină mi-au luat și găleata spartă de la fîntînă, Puki îmi fură zilnic pensula cu care curăț obiectivele iar ploaia îmi fură gîndurile de plecare pe munte.

    1. cu Puki și ploaia nu mă pun:))
      darrr ce doamne iartă-mă au ăia de căutat în grădina voastră?
      presupun că nu-i `pă firmă`:) și nici vecini n-aveți decît calea ferată și-un pod

  3. Aia cu podul e grădina altora, a mea e mai spre Tărcaia și e bătută de pescari și culegători de tot felul de buruieni și braconieri cu lațuri și tăietori din lemnele altora și tot felul de specimene care m-au lăsat acum doi ani fără chioșcul ăla de tablă de ziceai tu că vor rămîne autori necunoscuți.

  4. Încă de-acum 30 de ani, când am intrat într-una din ele (era Un veac de singurătate), am știut că anevoie voi mai ieși, cred că-s acolo încă și dacă voi ieși o voi face doar ca să descopăr Cien años de soledad – cât de drag îmi poate fi Márquez….Și Hesse. Și tu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s