u.p.s.

masca pupGeorge Roșu

¿Îmi vine-a zîmbi, altfel smerit, amintindu-mi de BĂRBATUL IUBIT
ăluia nu numai că nu-i lipsea o coastă
avea multe-n ± dar n-avea țiglele (de) pe(o) casă
alt-fel era perfect
adaptabil la adorat ne-am fi iubit și azi dacă nu ne-am fi fost uitat
la capra vecinului de peste
mări și țări zi de vară pînă-n altă tinerețe fără bătrînețe și
viață lungă ne-am tot ciorovăit pe iubit

locul nostru adică cuibul comme on dire era un plaur itinerant care
mustea a fericire
aaa, cuvînt articulat, pînă 
ca orice întîmplare de bun simț s-a terminat

moralĂ? 
orice plaur (biNE) educat se transformă
în iceberg SĂTUL de-atîta umblat

? mișcați linia vibbbrrrantă

că-i și ea itinerantă (da`.. nu-i musai,

se pune că-i o amintire care-a rupto-n fericire și-atît)

16 gânduri despre “u.p.s.

  1. CELISSIMAAAA! Ce mai faci? Decât muncă de promovare? Unde sunt încântătoarele tale texte din care cei mai grei de cap așa ca mine înțeleg ce pot iar cei deștepți înțeleg ce vor ? Eu care sunt dintre cei care înțeleg ce pot, SIMT însă că spui în ele lucruri foarte importante, Chiar dacă am devenit un mutălău, este singura modalitate de a evita emiterea unor tâmpenii!

          1. Din partea mea oriunde, oricum, oricâte impulsuri de vorbe bune, atât că nu garantez calitatea! Dacă ar conta numai intenţia, aş fi în stare, cu condiţia să nu am iar crize de muțenie, dar asta depinde de mine, nu?

              1. Nooo, pavea de calitatea prima-ntâi pentru căi întortocheate dar care nu duc în nici un caz spre Iad. Cel mult spre niciunde! Sau spre nicăieri! Sau spre unde și-au dus mutul, respectiv surdul ceea ce aveau ei în dotare, o iapă și o roată, dar nu mai știu care a cui era!

  2. ma CELLE d’ici, de lá,
    iată, am renunțat la a fi mai ….înțeleaptă și mi-am redeschis prostia de blog
    cineva scriape un blog că masca nu doare….
    oare?
    eu nu port mască, chiar dacă pot fi invinuită de obsesia oglizii si a simbolisticii sale

    … mă pupi? …
    ai și făcut-o deja!
    mulțumesc!

    1. Pour faire le portrait d’un oiseau, atît draga mea, crochiu d`une mélancolie
      îmbrățișarea toamnei zîmbind calm, M.Prévert et moi:)

  3. Si dacă mi-aş da masca jos, ai vedea tot o faţă veselă şi optimistă, dar cu semne de oboseală muuuult mai mari decât se văd cu masca pusă!! Aştept să mă pupi.

Lasă un răspuns către CELLA Anulează răspunsul