meditația nu se impune! „În lumina tăcerii toate problemele se dizolvă„

Să ne oferim măcar o direcție atunci cînd ni se pare că nu avem una ori  să încercăm măcar să ne exersăm ne~gîndirea:)

Propunerea poate fi oricare alta, sunt atîtea cîte găsești necăutînd neapărat, este azi aici pentru a fi căutat

Faptul că există deja o anumită preocupare pentru această persoană mă face să nădăjduiesc că nu-i inutil nimic din ce fac, experimentez, mor(asta o să înțeleagă doar aceia care citesc, căutînd)

Jiddu Krishnamurti & Jiddu Krishnamurtijiddu-krishnamurti

doar un neînsemnat fragment din gîndirea unui personaj cu adevărat, cred, remarcabil

despre viață/ moarte

cineva care nu crede în religii, dogme, nemurire, karma, reîncarnare.. nu.. nu o să-ți spună asta explicit

cauza/ efectul.. :) .. singur trebuie să-ți dai răspunsuri..

și să mori, mai cu seamă să mori :)

am ales să postez filmulețul știind că doar aceia pe care-i preocupă cunoașterea vor căuta..

pentru ceilalți.. un filmuleț

Anunțuri

4 gânduri despre “meditația nu se impune! „În lumina tăcerii toate problemele se dizolvă„

  1. …mmmmmmmmmm… ce DAR… gracias!
    M-am indragostit de omul asta acum douazeci de ani, cand eram batrana la suflet si tanara la trup. Citeam „Cararea” si indrazneam, prima data, sa merg desculta, cu o bratara la glezna… si drumul era ars, si fiecare pas ardea invelisuri si crengi, de ma lasa si mai usoara…

    Acum mi-s trecuta prin moarte, si ti-am mai zis povesti despre ce tovaras bun de viata este ea. Sunt tanara, acuma, Doamna…
    „Fa-o acum si vezi ce inseamna”…
    Eh, am facut-o. Nici pe departe orice inchipuire… Singura „teama” a celor ce au ramas, privindu-ma cum ma duc, a fost ca nu mai vreau sa vin „inapoi”. Am venit, insa, fiindca acolo, in pragul Splendorilor, intre luminile si culorile alea nemaivazute, Cantecul imi zicea ca am inca rost „inapoi”.

    Chiar daca nu o facem cu totul, intr-o clipa, ni se iau, incet sau repede, cele mai de pret „averi”… si cei mai de pret dragi… pana cand ne dam seama ca totusi, sau in ciuda, sau „impotriva” pierderilor, ramanem inca a sufla. De ce? La ce bun? La ce rau?
    Si aici vine Aia… Vocea. Dulceata aia de Mangaietorul, sau Inspirul, sau Inima,care iti sopteste un raspuns. Doar sa asculti…
    Asta inseamna, insa nu doar intebarea – lucrul mintii -, ci si acultarea – lucrul inimii.
    Acolo, intre, nu in vorbele lui Jiddu, in clipirile lui („ma intreb daca surprindeti toate acestea”) acolo e clipa lui de ascultare. Cumva, si el isi facea cate putin loc, sa asculte…

    1. mie.. vocea eminescului
      Las’ să dorm… că nu știu lumea ce dureri îmi mai păstrează.

      Îmbătat de-un cântec veșnic, îndrăgit de-o sfântă rază,

      Eu să văd numai dulceață unde alții văd necaz,

      Căci și-așa ar fi degeaba ca să văd cu ochiul bine;

      De văd răul sau de nu-l văd, el pe lume tot rămâne

      Și nimic nu-mi folosește de-oi cerca să rămân treaz.

      N-au mai spus și alții lumii de-a ei rele să se lase?

      Cine-a vrut s-asculte vorba? Cine-aude? Cui îi pasă?

      Toate au trecut pe lume, numai răul a rămas.

      Din „Memento mori” (Panorama deșertăciunilor)

  2. Moartea … o permanență necesară în viața noastră. Un punct de reper fără de care am trăi într-o derivă nefolositoare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s