… pentru ochii unui orb
am să mă mai întîmplu, poate, o vreme ţesînd în galbene fire, de cine ştie ce, pînze galbene pentru galbene semne
e vremea holerei, clopote bat în sfîrştul tuturor anotimpurilor … e vreme …
galbenă, amară, pustiită de semne, gemînd a ‘fărădevreme’
oamenii s-au mutat de pe lume în gînd plutind umbre albe între cer şi locul unde nu mai sunt
ce s-a luat ? ce-n loc a fost pus ?
cine ştie poate
ţese pînze galbene pentru vremi de holeră şi…
… toate (s-)au trăit, (s-)au murit, (s-) au tăcut… de preamultul spus
ecoul nu-i niciodată răspuns
Astăzi nu mai cîntăm, nu mai zîmbim.
Stînd la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Totul e atît de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: – Aşa trebuie sa fie…
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gîndite stă mărturie.
Nu…
Vezi articolul original 135 de cuvinte mai mult
