nădăjduiesc bine¡
secția care te-a primit arată stisfăcătorcui!
clasificările-s apanaj omenesc .. și vai și amar ȘI cît poate cuprinde o paralelă anapoda sprijinită
care adevăr/ care min(te)ciu(M)nă
să cari o așa grea povară poate sfîrși în început de lună amară
GOGOAȘĂ SELENARĂ
soarele fiindu-și plecat p-afar` Ă
nu-i indicat să propui jocURI MINȚILOR omenești pe care le`n con/juri
cardiologia intensivă poate salva varul pereților dispersit categoric din-spre inima, dusă-n crăpat/ necrozat, m`ea
Minulescu, bea?
Inimă – ciutură spartă-
Cui mai duci apă la poartă,
Dacă nimeni nu mai trece
Să-ți soarbă din apa rece –
Apă bună de descîntec
De la ochi pînă la pîntec ?…
Inimă – ciutură goală-
Cine te spoi cu smoală
Și te-ascunse în ogradă,
Nimeni să nu te mai vadă,
Ca să-ți mai cerșască apă
Cînd de sete gura-i crapa ?
Inimă- ciutura mea-
Dă-mi să beau, dar altceva,
C-apa rece ți-au golit-o
Toți cei care ți-au sorbit-o !..
Dă-mi ce mi-ai păstrat doar mie-
Dă-mi un strop de apă vie !..