manipulări întîmplătOARE

juliette-bates-madsubculture.pt-featured
Din catifele grele de păcat îndrăgostiții își recompun moartea
adunînd ceață cu ceață preț de o trăire fără de prihană și fără de teamă
”Să nu ne temem„ de cuVINte, să le sorbim otrava pînă la fundul paharului, să aruncăm peste cap ultimul strop înspre umbra care rămîne pînă la sfîrșit unicul însoțitor al tacerilor dintre noi și viață
Juliette-Bates9Dacă ai umbră ai lumină, dacă ai vorbe ești fără de vină..6a012876bdae6c970c01630449b654970d-800wi
poate
spaima – există vorbe care să spună cum este,
cu adevărat, spaima? ce simţi, de pildă, când treci
colţul – şi o întâlneşti deodată, cu ceaţă multă în păr
,
şi mâna, strângându-i lui braţul? şi este, deodată,
ea – şi trece pe lângă tine, de abia aplecându-şi
capul – şi în jurul tău noaptea e Juliette-Bates-part2-10dintr-odată înaltă
şi urlă – şi-ţi vine să-ţi scuturi capul, cu mâinile zvâcnitehistoires-naturelles-conceptual-photography-by-juliette-bates51
peste urechi, şi să fugi – cât mai departe. (de fapt,
mergi la fel de încet. ca şi cum nu ar fi
nimic adevărat. ei au trecut. strada nu mai are importanţă,
deşi este strada ei.) nu mai există
continuarea clipei acesteia. – a fost. – a trecut. –
ea, brusc, înspăimântător de străină, ţinându-l
Juliette-Bates-part2-2de braţ, alături, alături de el, scuturându-se
de ţipătul din tine – nici nu l-a auzit – când ai văzut-o trecând.

şi ceaţă, pe o stradă murdară”..

.. „trebuie alese vorbele cu grijă,
vorbele lasă urme – îţi aminteşti
mai târziu de ele – aşa cum şi paşii rămân în zăpadă,
trebuie alese vorbele (însă e uneori atât de uşorjuliettebateshistoiresnaturelles14
să ştii să aşezi vorbele unele lângă altele
să însemne ceva – ceva ce nu se mai aşază
deloc exact peste ce ştii tu cu adevărat
că e în tine – că simţi.
oricine poate să facă vorbe unele după altele –
oricine poate să vorbească – nu asta
e principalul – ar trebui poate alese
tocmai cuvintele care să nu spună prea mult.)
şi pe urmă, fiecare din vorbele acestea

ca nişte urme în zăpadă..”

Mircea Ivănescu& Juliette Bates

Definitivă ca marmura,
absenţa ta va întrista alte înserări.
!borges

Anunțuri

7 gânduri despre “manipulări întîmplătOARE

  1. Nu există moarte decât dacă suntem noi îndrăgostiţi de ea.
    Cum nimic nu mai e întâmplător în viaţa mea în ultima lună de parcă m-ar fi izbit în plex un glob de lumină şi m-a mutat de pe cărăruia şuie pe care umblam în exact destinul meu, într-o seară, la RRA, fiind în maşină exact la momentul potrivit (dacă eram acasă n-aş fi auzit emisiunea pentru că aş fi trebăluit) un scriitor, nu-i ţin minte numele, un scriitor religios, vorbea despre cei care mor înainte să moară şi nu vor cunoaşte moartea firească. M-a strâns în spate. A mai vorbit atât de frumos despre Iisus, despre cuvintele cu putere multă, despre cădere şi despre păcat, despre patima oarbă şi calea spre mântuire. Mă crezi? Am avut sentimentul că acel om, la acea oră, vorbea exact pentru mine. Răspundea tuturor îndoielilor mele. Îmi clarifica ceea ce nu era chiar clar. Dintr-o dată, am inspirat şi m-am simţit bine. Dintr-o dată am înţeles ce pot face eu pentru ca lumea să continue tot aşa de frumos. „Dacă aţi avea credinţă cât un bob de muştar aţi zice muntelui „vino”, şi muntele ar asculta” – citatul e inexact, n-am memoria citatelor. Dar ideea e că: dacă ai o credinţă – îţi dai seama? – cât un bob de muştar, poţi face orice, orice, orice.
    Ai văzut, desigur, documentarul despre Memoria Apei. Pe mine m-a răsucit complet şi m-a comprimat până am fost o singură moleculă de H2O. Am înţeles că suntem ce ne facem, ce ne spunem, cum ne programăm. Putem curăţa apa din noi, putem s-o purificăm prin rugăciune continuă. Suntem peste 70% apă… Cu memoria tuturor … murdăriilor – pe acelea le ţinem minte mai bine, nu ştiu de ce – şi a splendorilor. „Ia-ţi patul şi umblă”. Nu?
    Nu ştiu ce să fac, ce să spun, cum să spun şi sunt eminamente şi literamente şi toate -mente, disperată că nu pot să te trag un pic pe marginea tristeţii pure, înafara ei.
    Ai citit Carlos Castaneda? Călătorie la Ixtlan.

    1. am șters deja prea multe ciorne de „răspuns„:(
      nu știu răspunde, nu-s învățată să-mi acorde oamenii atenția lor
      nu-s învățată cu vorbele bune
      nu-s învățată să fiu..
      doar sînt?

      1. Dar nu trebuie să te-nveţi. Nu trebuie nimic decât să fii.
        Cum să nu fie vorbe bune pentru un suflet desăvârşit de frumos dar deznădăjduind în tristeţea lui? Deznădejdea e lipsă de credinţă, ştii asta. Pune-ţi, pur şi simplu, sufletul în palmele lui Iisus şi el o să sufle uşurel, să-l răcorească. De ce te temi? Nu ai a te teme de nimic. Este tot ce tu iubeşti, îndrăgeşti, oriunde-ai fi. Bucură-te de asfinţitul ăsta, de răsăritul de mîine, smulge tristeţea; o să doară că a crescut adânc dar după asta o să te simţi aşa de uşoară… Ai să vezi.
        E greu să fii om. Dar piatră crezi că-i uşor? Să nu poţi spune nimic? Dar crin o fi uşor? Să otrăveşti cu parfumul somnul copiilor? Dar româniţă o fi uşor, să te calce vitele cu copita?… Cel mai uşor pe lumea asta e să nu fii, dar asta nu se poate. Ştii bine că nu se poate. Aşa că … e mai firesc să te bucuri de ce este. Să nu te-ngrijezi de ce va să vină.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s