„Dumnezeu e o sferă infinită al cărei centru e pretutindeni, iar circumferinţa nicăieri“ zise Pascal :)

Rémi LaBarre 1977 | Canada‏

și ce poate fi mai se~ducător din~spre ceea ce a fost în ceea ce este decît ce va să fie știind  că nu este:)

cel mai ușor (se moare)

poți căuta întrebări pentru răspunsul care ești și pe oricare dintre cărări te-ai rătăci drumul te duce mereu unde trebuie.. ce poți ¿ să-ți alegi calea..

A fi sau a nu fi… Aceasta-i întrebarea.
Mai vrednic oare e să rabzi în cuget
a vitregiei prăștii și săgeți, sau arma s-o ridici
asupra mării de griji, și să le curmi?
Să mori, să dormi… Atât.
Și printr-un somn să curmi durerea din inimă
și droaia de izbeliști ce-s date cărnii.
Este-o încheiere cucernic de dorit.
Să mori, să dormi. Și poate să visezi.
Aici e greul, căci ce vise pot răsări în somnu-acesta-al morții
când ne-au lepădat hoitul muritor?
La asta se cuvine a cugeta.
De-aceea, viața e năpastă.
Altfel cine-ar mai răbda a lumii bice și ocări,
călcâiul tiran, disprețul omului trufaș,
chinul iubirii-n van, zăbava legii, neobrăzarea cârmuirii,
scârba ce-o zvârlu cei nevrednici celor vrednici,
când însuși ar putea să-și facă seama
doar c-un pumnal?
Cine-ar răbda poveri, gemând și asudând sub greul vieții,
cât teama a ceva de după moarte,
tărâmul neaflat, de unde nimeni
nu se întoarce, ne-ncâlcește vrerea.
și mai curând răbdăm aceste rele
decât zburăm spre alte neștiute.
Astfel mișei pe toți ne face gândul:
și-astfel al hotărârii proaspăt chip
se gălbejește-n umbra cugetării.
Iar marile, înaltele avânturi…
de-aceea se abat din cursul lor…
Și numele de faptă-l pierd.

Să vă mai scriu.. că-i monologul tristului Prinț ? socot că știți chiar dacă puțini dintre aceia care-l știu l-au și citit în înaltu-i adînc.. de adevăr probat în fiecare dintre noi..

nu pledez, azi, doar vă plimb.. averizîndu-vă.. cît pot de blînd :)

urmează ”stați A” PÎNĂ CÎND? (peronu-i ”de voie/ de ne-voie pe ambele .. maluri”)

♥♣

José Benlliure. La barca de Caronte (1919). Valencia, Museo de Bellas Artes

caronte

Anunțuri

2 gânduri despre “„Dumnezeu e o sferă infinită al cărei centru e pretutindeni, iar circumferinţa nicăieri“ zise Pascal :)

  1. Sunt sigur ca Printului i s-a ascuns multa vreme (si) adevarul banal ca „viata e napasta”; daca i s-ar fi spus din pruncie, s-ar fi bucurat de eventualele pauze dintre „bice si ocari”

  2. cum de nimica siguranță n-am
    mă pierd între întrebări și mirări
    ce-i adevărul, viața, bucuria ? dar omul, truda, veșnicia?
    există certitudini?
    cine (ni) le „dă”?
    ofeliană poate că-i mai bine să te minți :)
    plutind..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s