regina probelor*

uneori este departe aproapele care te mîngîie în .. orice

acela care nu știe că întîmplare nu există nu o să găsească acea mîngîiere

nu poți cere compasiune așa cum iubire nu poți cere ..

ϟ ! ϟ

Vreau să aduc mulţumiri Dumnezeiescului labirint de efecte şi cauze pentru diversitatea făpturilor care alcătuiesc acest univers neobişnuit,
pentru raţiune, care nu va înceta să viseze

la un plan al labirintului,
pentru chipul Elenei şi stăruinţa lui Ulise,
pentru dragoste, care ne îngăduie să-i vedem pe ceilalţi
aşa cum îi vede Dumnezeu…
Jorge Luis Borges

*

Anunțuri

7 gânduri despre “regina probelor*

  1. … și
    ”cît timp von auzi acestă muzică
    vom crede în mila lupilor
    și în dreptatea celor drepti ”

    poate că în muzica grecească , așa cum o aude și o simte el, vom putea și noi să găsim lucrurile și oamenii obișnuiți, acolo unde sut sau ni se par neobisnuite
    (iară ma CELLE, aproximația….)

    1. „De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (I Corinteni 13, 1-13)

  2. Cât de frumos! …
    Tu, Cella, cu sipetul tău plin de comori… Din când în când răsfiri un colier… Altădată, ne arăţi strălucirea unui inel care n-a mai văzut lumina de o sută de ani… Eşti Custodele Perfecţiunii. Ştiai?

    1. ce știu este că nu există perfecțiune, am învățat ”lecția despre cub” :) de foarte devreme, că sunt o mărturisitoare .. cea mai neînsemnată dintre ele
      mereu îmi atingi sufletul cu vorbele și lumina ta.. mulțumesc cît pot eu de frumos
      atunci cînd nu ai încotro, că așa ți-a fost rînduit, și-ți duci zilele într-o lume ca aceea sugerată în steluța cu link, atunci cînd nu poți spune tot răul pe care-l vezi și trăiești zilnic, atunci cînd trebuie să zîmbești și să urli ca ceilalți lupi să nu știe că urletul tău e plîns.. rămîne să clachezi ori să construiești alternative
      sunt exact cum m-am descris: o idealistă care merge pe drumul ei.. nu știu unde duce dar sunt pe drum :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s