ciornă după ciornă.. cînd o ”să-mi iasă” (mă/ voi) trec pe curat

625536_438638612891779_860807814_nSebastião Salgado

Să citești în aceiași dimineață trei postări despre ceva care nu-i cu politică, nu-i cu shecs, nu-i cu piața valutară, nu-i cu .. justiție (cu voia d.v.s. profesia first) îți dă uneori fiori visători și întrebări fotofobice despre erori, păcate nemărturisite, răcnete subcutanate ale vieții de apoi, îți poate`da` un șut în superstiții (în care n-ai crezut da-ți vine să scuipi: brusc!) da`.. dacă-i cu repetiții?

~

prima era așa

apoi asta :

”Doi bebeluși vorbesc: -Zi-mi, tu crezi în viața de după naștere?
-Bineînțeles.După naștere vine viața. Poate că noi suntem aici ca să ne pregătim pentru ceea ce urmează după naștere.
-Las-o baltă ! După naștere nu este nimic ! De acolo nu s-a întors nimeni ! Și, pe deasupra, cum ar putea să fie?
-Nu știu exact, dar simt că acolo sunt lumini peste tot…Poate umblăm pe propriile noastre picioare și mâncăm cu gura noastră.
-Asta-i o mare prostie! Umblatul este imposibil! Și cum am putea mânca cu gura asta derizorie? Nu vezi cordonul ombilical? Și gândește și tu o clipă la asta: viața postnatală e imposibilă fiindcă cordonul e prea scurt.
-Da, dar mă gândesc că este precis ceva acolo, doar că e altfel decât ceea ceea ce numim noi viață.
-Ești prost. Nașterea este sfârșitul vieții și asta este.
-Uite, nu știu exact ce se va întâmpla, dar Mama ne va ajuta…
-Mama? Tu crezi în Mamă ? !
-Da.
-Nu fi ridicol ! Ai văzut-o pe Mama pe undeva? A văzut-o măcar cineva vreodată ?
-Nu, dar ea e peste tot în jurul nostru. Noi trăim înăuntrul ei. Și, cu siguranță, datorită ei, noi existăm.
-Bine, acum lasă-mă în pace cu idioțenia asta, bine? O să cred în Mamă când o să o văd.
-Nu o poți vedea, dar dacă ești liniștit, poți să auzi cântecul ei, poți să simți dragostea ei. Dacă ești liniștit, poți simți grija ei și vei simți mâinile ei protectoare.”

(Originally posted in Hungarian by Útmutató a Léleknek, translated by Miranda* Linda Weisz.)

iar asta.. Oo.. asta:

Get Out

ce faci¿ dragă doamne nu pot cu zen, nu pot să mă bălăcesc în speen.. cum gîndesc cum pățesc

dacă(-mi) (re)vin.. cui să mă înc(H)lin

lin, lin, lin.. e o lume-n care vin¿

cînd !¡!

Anunțuri

12 gânduri despre “ciornă după ciornă.. cînd o ”să-mi iasă” (mă/ voi) trec pe curat

    1. păi fac trimitere fix la povestea ta
      poate nu te-ai `prins` că n-am `dat` niciodată mură-n gură nimic nimănui:)
      cei care trec p-aici caută dacă vor să ..
      dacă nu, nu
      dar nici eu lor :)
      sunt ciudată.. da.. măCAR reCUNOSC
      p.s.- mi-a plăcut povestea ta, nu `scriu` decît despre ce-mi place
      întotdeauna

  1. De ce nu lași mai mult timp și „ciornele” (acestea sunt probabil postările acelea care „dispar” fulgerător încât unii mai lenți, așa ca mine, nu apucă să le vadă? Mai ales că ei, (ăștia mai lenți, așa ca mine) nu prea își dau seama care postări sunt ciorne și care nu, ce să faci, atât îi duce mintea! dar sunt curioși ca niște… (cer scuze celor care s-au simțit incluși forțat în categoria celor înceți, în fond am dreptul să consider că o alcătuiesc și singur). Plus perioadele când accesul este permis decât privilegiatei categorii a prietenilor.

    1. nu, nu, nu!
      adică:
      nu 1 :)
      ”perioadele când accesul este permis decât privilegiatei categorii a prietenilor” – nu există!, am eu mintea creață și mă tot conving că nu am ce căuta în virtual, `dînd`, și-atunci țac îl pun pe închis de nu-l văd decît eu
      nu 2 :)
      șterg, anul ăsta, postări dau în privat cu altele.. să omor urcatu-n clasamente
      gică contra care are totuși grija vecinilor de blogroll pt.care contează așa ceva
      nu 3 (cel mai important)
      ceartă-mă, ceartă-mă.. tot rămîne ceva:)
      a, ceartă-mă frumos e din familia aia cu minte-mă?
      p.s. am ascuns toate postările de anul ăsta că-i anul apei.. șerpește s-au dus că așa mi-au și venit
      crezi că mă mai fac bine?

        1. nici nu știi cîtă dreptate ai:)
          îmi pare rău că cei 7 ani & mama draga de ea nu-mi ”permit” să scriu aici ”motivele
          atîta pot zice: trăim într-un spital de psihiatrie de-a valma (virtualu-i mai bubos ca realul.. mult)
          nebunii cuminți sunt la adăpost în ”instituții”, noi? nu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s