așa-s de .. bine cîte~ o~ dată că m-aș duce-n lume dar n-am cui
dragă, oricine..
vreau să știi despre mine că încă sunt bine dacă asta îți dorești să auzi
dacă nu.. află despre mine că..
.. și nu mai întreba pe oricine
nimănui nu-i prea vine bine să fie ca mine
știu!
în papucii pe care i-am încălțat prințul fermecat nu m-a căutat
degeaba l-am pierdut degeaba l-am avut degeaba m-am rupt
în figuri!
nu eram eu aia fermecată mereu era altă fată cea cucuiată
și-am abandonat drumul pavat
cu intenții bune of cors pentru lume care-mi vrea doar bine ooff cors .. bine și-un e
așa~că !
m-am ascuns bine bine în pădurea desculță și plat(fus)ă să văd să aud să pipăi să
s~Ă !
ceva
gata!
♠♥
să văd io, acu` cine mai caută fata (nu că ar avea importanță)
p.s. c-am uitat să zic, adică să de dic : pamflet o(mo)log unui poet mut & surd & orb
Sunt faini „papucii” aia!:)
și lui i-o(r) plăcut.. potriveală:)))
„Să nu judeci pe cineva până nu mergi o milă în pantofii lui!”
Și cei de la Everlast aveau un cântec, ți l-am pus odată.
Ai să râzi dar am o pereche de ghete, cele mai comode pe care le am, făcute după modelul opincilor și poartă sigla ADIDAS :)
mă gîndeam io că plutește ceva în aer:)
Dacă eu folosesc decât de o gheată, înseamnă că voi parcurge cu o pereche un drum de două ori mai lung?
mă vezi în opinci și-ți rîzi de mine, da?
glumesc, amar, să nu te superi
Par a fi eu supărăcios? Şi în nici un caz nu mi-aş permite să râd de tine! Încerc şi eu să glumesc, atât că de cele mai multe ori îmi ies anapoda, ori proaste,ori prosteşti. Cele mai reuşite, dar nu cine ştie ce, îmi ies atunci când râd de mine!
tocmai am o discuție foarte aplicată cu amicii din contul de FB
a nu știu cîta oară îmi sunt atacate și virusate blogurile și m-am cam săturat
ce pana mea și pe cine poate deranja așa aiureli de bloguri cum am eu
n-am știință să fi deranjat pe careva în topuri, linkăieli, concursuri, politici.. tra la la..
dacă ”dispar subit” să nu te întrebi/ miri.. m-am scîrbit.. definitiv
aia nu înseamnă că vă voi uita (din) în rugăciuni
Eu folosesc AVIRA… Mi se pare eficient şi e şi moka pe deasupra! Dacă ,,dispari subit” îţi întristezi cititorii prieteni şi dai satisfacţie celor neprieteni, asta ca să nu zic măgarilor…
ne-am vindecat
pînă data viitoare probabil
Ucide-i pe ăia care te-au atacat, nu blogurile!!!!!!!!!!
se hrănesc și ei cu ce-apucă..
sunt mult prea .. să mă (mai) implic
Așa m-am supărat și eu de mi-am șters blogurile și nu se mai poate recupera ni’ca. Și au fost 6 ani de frumuseți… Da’ o să-mi iau opincile la spinare și-o să bat din nou drumurile după altele!
nu știu cum faci dar nici nu te invidiez
O cetate asaezata pe munte nu poate sa ramana…anonima
ba bine că nu..
Nu cobi in legatura cu o posibila disparitie a blogurilor tale.
Sa existe oare cineva care sa vrea, dintr-un motiv necunoscut tie, sa-ti strearga/virusesze blogurile ?
E o intrebare la care ar trebui sa te gandesti.
Daca exista o asemenea persoana inseamna ca e de o invidie nemaipomenita !
nu-i (doar) una și se pare că de data asta, din verificările făcute de un adevărat prieten nu doar virtual, am fost un soi de victimă colaterală
dar asta s-a adăugat la multe altele și chiar mi-a lăsat un gust amar.. rău!
Draga CELLA, parca e din ce in ce mai greu, mai lung, mai anevoios drumul pe aici.La fel si cel de afara, chiar cu papuci comozi ca cei din poza.
Am trecut pe la tine sa-ti urez multa sanatate!
mie mi se întîmplă să mă mir uneori cum de mă mai trezesc și dacă o fac.. de ce..
mulțumesc!, multă sănătate și ție Gabi