atît de singuri și de ”împreună” nu avem cum să ne desprindem de ce nu știm
ce ”știm” este că Lumea apare atunci cînd spunem ” ma-ma” și dis-pare atunci cînd (din somnul mic) nu ne mai trezim
Monet- Căpițe la sfîrșitul verii
Carol Pleșea– Căpițe în furtună
este o întindere de iar¿bă tot ce vom cuprinde crezînd că trăim ~ iarba străbătătoare a toate cîte am fi putut și chiar am crezut și .. dacă întrebăm ne răspune.. ~ am fi putut să fim!
aceia care se ascund în cuvinte, aceia care cred în forța lor habar nu au care-i puterea gîndului ce se joacă de-a aleluia presărînd semințele ierbii peste copertele lor
este o sărbătoare continuă a tacerilor în iarba cosită, un joc de miresme în fînul întors, căpițele poatră în așternutele treceri somnul pămîntului călcat de .. po vești.. care dor
roua este visul unui nor care se crede lacrimă.. am mai spus: lacrimile nu sunt bune conducătoare de viață
daaa.. cine mă cred să și cred că aude cineva dintre aceia care ascultă.. ni me nea
♠♥