și toate celelalte semne

Doamne ce-ai vrut să-mi ascunzi
când l-ai făcut pe cal?
Şi cine ai fi vrut să nu ştie
şi ce anume,
de-ai făcut plopul?!…
Pe mine când m-ai făcut
lacăt la ce poartă m-ai pus,
ce-ai încuiat cu mine
şi de cine?… N.S.

poate-s ~ datoare și nu îmi amintesc poate mi-am uitat pe undeva ne-credința și toate greșelile pe care le repet sunt de fapt pedepse pe viață iar

eu exersez desprinderea

aiurea-s ~ înțepenite lăcatele și nu

știe nimeni nimic despre iarba fiarelor

mai reușesc din vreme în vreme să mă amuz și chiar să zîmbesc (proza-i-c) unei fraze aiurea

Am rămas complet singur la periferia existenţei mele. Nu mai am unde merge, dar nici unde mă întoarce. Aici e capătul lumii. Lumea se opreşte aici. Şi încremeneşti.”*

nu-s ~

♠♥

*dacă nu zici, zilele astea.. măcar pînă joi, că ești ”tobă de Murakami” ( la rigoare poți  fi și murakami de tobă că-i jazz cît cuprinde da`-n altă carte și te afunzi )  .. nu exiști.. deci virgulă nu, nu-s semnul exclamării

și p u n c t (e puncte)

cînd am lăsat-o de cealaltă parte, umbra, era colecționară

La capătul lumii și în țara aspră a minunilor, de Haruki Murakami

Anunțuri

16 gânduri despre “și toate celelalte semne

  1. mersul ”pe bicicletă” care nu-l uiți niciodată cum ar zice clișeiștii
    mulțumesc că ți-ai făcut timp.. mă bucur că ești bine

  2. Cheile și lăcatele alea inspiră ceritudine față de nesiguranța încuietorilor nichelate sau cromate sau… oricum, strălucitoare ca niște jucării … un fel de Mo Yan al încuietorilor din ziua de azi, zic ăia care știu că e bun scriitor dar adaptabil realităților chinezești, dă și el cu colțu’ dar cu finețe, nu-i deranjează prea tare pe tătuci … asta că nu fuse să fie Haruki Murakami. Îmi dădui și eu cu părerea, chit că până la Nobel-ul ăsta disputat de extrem orientali nu am auzit de ei, să-i citesc nici atât…
    Așa că aspirantul nostru Cărtărescu mai are de stat la rînd, mai ales că mai sunt și alți aspiranți balcanici….

    1. nici nu mai știu de ce nu mi-am văzut de ”treaba mea” și m-am angajat în o așa aiureală care-i paralelă cu .. orice
      nu urmăresc premiile.. oricare-ar fi ele
      probabil că îmi fixez un soi de pre- ocupări care să mă distragă

      1. Nu vorbi (de fapt, nu scrie aşa), Cellisima, este foarte „treaba ta” „aiurelile” de genul acesta, temele abordate de tine mă obligă pe mine, unul, la incursiuni asidui pe „goagăl” ca să văd ce și cum referitor la ele, iar comentariile tale, în stilul atât de personal, mă obligă la ceva eforuri și de gândire și de „simțire” care prind tare bine unei mașinării mai ruginite așa ca a mea… Și la premii am ajuns chiar căutându-l pe Murakami…

        1. nici nu știu ce răspuns octombrian să scriu
          e ca o ceașcă aromată cu ceai în care e și-un strop de rom bun .. afară e frigul ăla care-mi amintește că-s vie și oasele pîca paca în ritmul ploii,, ce să vezi udă și rece..
          mulțumesc că-mi mulțumești mulțumind celor care încă ne mai pun în mișcare
          uneori mă simt inutilă și totuși datoare..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s