locuri

era un calm de(-a) începutul sfîrșitului de(-o) lume și ne-am suflecat gospodărește visele atîrnate indecent de văzduzul numit impropriu, cred, c e r..

– ce ceri?

– să ne numărăm

Altădată surîdea tăcuta vîlcea

În care nimeni nu locuia;

În luptă cu toții plecaseră

Și stelelor în grijă lăsaseră,

Ca, noaptea, în trupurile lor de azur

Să vegheze galeș de jur împrejur

Florile-n care, ziua, venea

Soarele roșu și lenevea,

– și-atît?

– tu?/ eu? + infint restul lumii = gata!

Acum, orice călător vă va spune

De neastîmpărul văii nebune.

Nimic nu-i acolo în nemișcare,

Afară numai de aerul care

Apasă magica singurătate,

Ah!, crengile nu mai sunt de vînt scuturate,

– îmi dă cu virgulă

– nu mai socoti (în) suflete

Dar se frămîntă ca recile mări

În preajma Hebridelor cele brumate!

Ah! norii vîntul nu i-a gonit

Și totuși, pe Cerul înebunit

Foșnesc din zori, în asfințit

Peste violetele ce acolo cresc

Miriade de feluri de ochi omenesc,

Peste crinii ce se leagănă spume

asta-i era`t a..

Și plîng pe un – mormînt fără nume!

Se leagănă: – din vîrfuri aromitoare

Veșnic roua se prelinge și doare.

Plîng: – pe tulpinile lor delicate

Se schimbă lacrimile în diamante.

(Valea Neodihnei E.A.Poe- vol.1938, tr.Emil Gulian)

Anunțuri

9 gânduri despre “locuri

  1. Nu m-am gandit niciodata ca visele pot fi suflecate, e o metafora ce nu mi-a dat pace de la inceput si pana la sfarsit, recunosc. Stii, uneori te incearca ciuda ca n-ai spus tu acel lucru :)
    O zi frumoasa, Cella!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s