anoTimp sterp

”În după-amiaza clară și amplă, cât plictisul,
când lănciile verii toride-s sfărâmate,
fantasmă-nchipuită de umbre-mi era visu”

– Orizont, António Machado

și citesc, ¡ iar, ALEXIS ZORBA- Nikos Kazantzakis

nu mai am nevoie de întreg

este o joacă de-a ”unde se deschide acolo vei fi”

pag.183 (ediția E.L.U.- 1969- tr.Marcel Aderca) :

Ritmul infailibil al anului, roata în veșnică mișcare a lumii, cele patru fețe ale pămîntului care, una după alta, sînt luminate de soare, viața care se duce, toate acestea mă umpleau iarăși de-o neliniște chinuitoare. Răsuna din nou în mine, o dată cu țipătul cocorilor, înfiorătorul avertisment că viața asta e unică pentru om, că nu există alta, și că tot ce constituie prilej de bucurie numai aici putem dobîndi. Că n-o să ne mai fie dat, în vecii vecilor, nici un alt prilej.

Anunțuri

10 gânduri despre “anoTimp sterp

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s