de fapt cui scriu atunci cînd tac (extra-terestre)

așa cum (nu) vorbesc despre mine se întîmplă să (nu) știu cînd pierd lucruri

ele strigînd din toate părțile că-s oameni. cum să fac

diferența cînd nici unele nu durează iar eu credeam că știu (doar) să construesc cuburi

(foto- Rolland András Linta)

trecătoarele lucruri, trecătorii oameni, trecători pline de urmele lor trecute

prin mine e doar întuneric și n-am învățat nimic spun

doar ”bună dimineața!” lucrurilor oameni

(am renunțat cînd am găsit primul obiect) era o zi ca oricare alta

noapte!

toate cuvintele tac cuminți și înțelepte în cărțile în care au fost închise de oamenii care le-au scris, corectat, recenzat, citit, adnotat, uitat, citat … etc., recondiționat

de ce

plecăm pentru a ajunge și aia se numește sosire dar noi știm că ne-am dus iar ăsta-i pătrat + pătrat = cub

două pătrate, separate, se privesc ochi în ochi

liniar (am mai zis: lentilele-s oarbe, ”să luăm o linie la plimbare și să vedem unde ne duce”)

(foto-Qin YongJun)

cred că atunci cînd vom depăși starea lui trecut&prezent&viitor și vom găsi  un ”timp”, oricare altul, am ajuns

măcar în dimensiunea pe care acum, copilărind, o numim impropriu, zic,  ”extensia conștiinței”

mi-i drag tare de omenirea asta copilăroasă care-i, încă, lucruri

(nu-s într-atît de evoluată să-mi răspund – punîndu-mi ¿- la ”întrebările acelea”: de unde vin, unde plec și care-i ”scopul” că rostul mi-l cam fixează ”etichetatorii”. mă -pre-ocupă frica  și-atît.)

[ … ]

♠♥

Anunțuri

20 de gânduri despre “de fapt cui scriu atunci cînd tac (extra-terestre)

  1. Buna dimineata, chiar si asa, mai tarziu, Cella! Fotografiile de azi sunt deosebite, mi-au placut foarte, foarte mult ;) Iar eu sunt parte a omenirii in-copilaroasa, si-asa ma ia cate un dor sa ma-n-copilaresc…

    1. Bună dimineața!, camarade :)
      (”Copilăria e cadoul pe care ni-l face viaţa pentru ce vom avea de îndurat”- Horațiu Mălăele)

  2. cit(e)am într-o vreme din colecția de puncte a unui domn extrem de aplicat
    de cînd a considerat că nu avem puncte comune, pe care poate nici nu le-am avut în opinia d.sale, am renunțat să mai cred că oamenii se întîlnesc …
    acum cred că doar trec unul pe lîngă celălalt fiecare punctînd (doar) trecerea
    și … da… mi-e frică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s