des/ prinderi… Res ipsa loquitur

Să revenim la frumoasele noastre deprinderi
sub cerul intuiţional
să ne arăm cu grijă pământul de pe tălpi
să folosim gesturi de papură cuvinte
despre balanţe despre forma focului
despre extazul binecuvântat şi dureros
sau despre sânge despre lapte şi despre celelalte obiecte-mamă

astfel ne-am putea regăsi
sub chioşc în camera de după un perete
în lumea foşnitoare de sub noi
complet paradiţi dar nu despre asta e vorba
şi cine mai ştie.

(Gellu Naum)

Filmele documentare pe care le primesc ”la abonament” îmi stimulează partea aceea care lucrează în neodihnă și care știe că zădărnicia este și ea la fel de neobosit lucrătoare. Uneori simt revoltă, alteori toleranță inadmisibil de învecinată cu păcatul capital al trufiei. De parcă un pustiu nesfîrșit este. De parcă am putea noi simula ce-a fost și ce va să fie. Și nu ne oprim. Comparația între gîndacul de bucătărie supraviețuitor și călugărul din pustie îi este mereu favorabilă primului. Simularea evoluției planetei la 10.000 de ani după dispariția oamenilor mi se pare la fel de inutilă și cumva manipulatoare la fel ca întrebarea banală și aiurea ”ce mai faci?”

”și cine mai știe”
 
Filmele (?!)
♠♥
Anunțuri

4 gânduri despre “des/ prinderi… Res ipsa loquitur

  1. Nici nu stiu cu ce sa incep si cu ce sa inchei… Mai, nu stiu de unde gasesti fotografiile de la tine, dar nu tin minte sa mi se fi intamplat sa nu-mi placa una ;) Se potriveste perfect titlului, imaginea…
    Studiile alea, in masura in care sunt adevarate sau au impresia ca sunt pe bune, mi se par nu doar risipa de timp si energii, ci si de bani si intelect…
    Din toate deprinderile pe care nu reusim sa ni le-apropiem cum se cuvine intr-o viata, paradoxal, chiar pe aceea de-A TRAI pe bune nu reusim sa ne-o apropiem :)

    1. ZICI că nu știm trăi?… am scris despre asta atunci cînd încă mai credeam că ajută ori contează pentru cineva scrisul
      apoi mi-a trecut :)
      cu studiile? glumesc toată ziua cu amicii mei că la cantitatea de documentare pe care o procesez eu ar fi greu să mă păstrez într-un registru liniar așa că fac zig zaguri de rîs și mai trece o enervarea că voarba mea-i ”tu-ți dai seama că-i mai și plătesc pentru chestiile astea?”

      fotografiile-s cevaul special: ele mi-au înlocuit cuvintele și sunt una dintre dependențele mele
      mă găsesc și-mi populează existența ”infernală” :)
      mare mulțam că le apreciezi
      nu credeam că (ne)le bagă cineva în seamă ;)

  2. Imaginile nu pot inlocui 100% cuvintele dar cred ca le pot imprumuta valente noi.
    Orientalii cunosteau bine acest adevar si de aceea cartile lor de poezii erau completate intotdeauna de miniaturi si desene in tus ( fac trimitere la japonezi, chinezi, persani, arabi etc)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s