dol * androgin

Ceilalţi şedeau cu umerii lipiţi de o fereastră
cu ochi ca nişte cuie înfipte în trupurile noastre
şi toate cumpenele respirau
dar într-o bună zi ceva pluti în ei se pârgui acolo
şi se trăia destul de greu
iar noi eram răsturnătorii

atunci acea femeie şedea pe scaunul cel mai înalt şi se uita la mine
cu tristeţe
era o recunoaştere vădită printre cele mari şi sfâşiate pe sub văl
şoaptele ei îmi mângâiau obrajii
cât de departe se aflau atunci şi vălul şi tristeţea
de multe ori găsite şi tot la fel uitate
pe iarba liniştită a tăcerii mele.

Gellu Naum- Vălul

Să ne ascundem, zic, și să ne fie bine mințind trecutul care ne trimite bezele din ziua de mîine. De ce să nu rîdem, să jucăm, să plecăm din ce-a fost ? – uite-un burete îmbibat cu apă de ploaie – nu-l vreau ploile acide nu mai sînt nici ele ce-au fost. Doamne dacă pot să te rog pentru nisipul din mine nu mă asculta și fă oaze din ochi în ochi pentru oricine. Am inventat din lipsă de ocupație un labirint care aduce mai mult cu o rezervație. De păsări nu mă tem. De oameni mă feresc cu tandrețe. De mîine o să fie azi. Promit să fiu cuminte și să să și să și să iubesc ca pe mine însămi fiecare aliterație în parte„ iar de restul am să fiu doar ce-am mai fost împărțindu-mă-n verde și-n roș’  dînd de suflet fiecare moarte pe care am trăit-o frumos. Aș fi vrut să mai fiu, aș fi putut să mai stau, am să iau nimic din tot ce am să mai dau. Cum o fi să fie dac-ar fi fost este o situație de fapt divers pe care iluzia o știe face și desface precum  rostul uitat, mijocit și trădat (un soi de negoț biagreat). Rostul este al cui ? Amnarul este un stîlp de casă. În toate poveștile el era înalt și bălai și ea musai frumoasă. Cum ziceam, să ne ascundem într-o plecare ca atunci cînd sosim acolo tu să poți fi iar eu să pot amîna pe-acela ce doare. Știu că ”lumea trebuie salvată” ( ? ). Banchetul lui Platon ți-l citesc, cu intonație, cînd termin de țesut mîneca din urzici a lebedei care trebuie să sosească pe mail, printată ca o orație din stație în stație.

p.s.- știi tu

♣/♥

*

	Dol. Definitie termen juridic Dictionar juridic Dol Definiție: Orice manopera frauduloasă, orice mijloc viclean întrebuințat pentru a înșela pe cineva cu ocazia încheierii unui act juridic. Dolul viciază voința autorului prin faptul că o induce în eroare. Dolul nu este, deci, un viciu, decât în măsura în care are drept rezultat să determnine o eroare în voința autorului actului. Dacă autorul cunoaște sau descoperă dolul înainte de înceierea actului, nu se mai poate spune că a încheiat actul sub impulsul erorii provocate de dol și că voința sa a fost viciată. Dolul este o simplă speță a erorii, deosebindu-se de eroarea propriu zisă numai prin cauza care-l determină: eroarea propriu-zisă este determinată printr-o circumstanță fortuită, pe când dolul este opera unei voințe care provoacă eroarea prin mijloace viclene C. Hamangiu, Drept Civil Roman MULȚUMESC ! Domule Profesor VLADIMIR HANGA

Reclame