bîlciul deșertăciunilor

Michael Cheval ?, ce titlu minunat …

… de carte?

ba nu…

… ba da

ba poate doar

nu pot scrie nimic la o a

șa

poveste care nu

se așază pe clapele niciunui pian

violina are…

coar

da sărită

nu de pe fix,

din lipsă de sacîz,

ci de pe taste

din lipsă acută de har

pe liniștea s-a așter

nu tac dar mi

erla plîng

 e dimineața care ne des

parte din noi, care-om fi fost ni

mic și tot este așa cum și trebuie să fie toate de

parte 

cînt aiurea prin

tre voi

viața care mă ține strîns în pal

ma unui somn ce n-are vise, doruri nici habar de    

mîine-i altă zi și alt

ă destinație s-arată-n lungul latului spătar de… viața… dincolo de… CE? 

♣/♥

21 de gânduri despre “bîlciul deșertăciunilor

    1. foarte tare-ți mulțumesc că simți
      eu cea pe care nimeni nu o (mai) știe ajung mai mereu în lumi paralele prin portale pe care (la început) le-am găsit în dureri pe care nu le pot descrie
      cred – știind – că dacă ”punctul mort” poate fi depășit ești deja acolo
      știu că ai un avans mare față de mine :(
      tare mult îți mulțumesc și tare mult îți respect punctele

  1. Pingback: One « schtiel
  2. exact! dar cu coperta albastră! :)
    ediţie 1962;
    pe mine m-a ales titlul.
    titlul postării tale a venit ca o „confirmare de primire”. :P

  3. Alegerile dau în clocot, să vezi acolo bâlci! Deja am văzut listele (separate) și m-ar apuca râsul dacă n-ar fi de plâns.

  4. Daca ingrosam mai mult tusa suntem in Shakespeare ( scuze , tot nu stiu cu diacritice, nu ma certa ).

    1. ar fi și culmea să te cert tocmai pe tine care scrii ”de mînă” :)

      la mine linia între Homer și Shakespeare este la fel de subțire ca aceea între realitate și fantezia mea plină de noduri
      dacă aș ”mărturisi” ce filme văd în perioada asta în care toată lumea în jurul meu este cocoșată de ”probleme importante, vitale, blablabla” cred că ar cam trebui să dispar din peisaj ;)

Lasă un răspuns către Călin Anulează răspunsul