să-mi bag mințile-n cap*, zic

“Când un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor când altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încât ne umple sufletul de venin.”

Nicolae Steinhardt

Manuel Martí Moreno

da unde o mai fi capul acela care să mă mai încapă de risipită și frîntă și nehotărît de neîncăpută ce încă

mă mai simt ? pierdută de capul capătului cap

apoi să mai și găsesc necăutînd nimic un ghem de deșirat care trăiește doar din

nodurile de care nu știe nimic nesimțitor rostogolindu-se printre

obiectele care visează să fie țesute pe inima mea, lucruri

am să o iau de la cap să mă căpătuiesc din capete adăugîndu-se cap în cap de nu o să găsesc capul ¿

acela ¡

ori poate ori dacă ori ce dar

niciodată oricum.

ce fraieri suntem eu nu crezi că lumea este un loc minunat măcar așa

din cînd în cînd îi suntem 

(p.e s.e- ea nu)

♣/♥

___________

cap- 2. Partea extremă cu care începe sau sfârșește ceva. ◊ Cap de pod. ◊ Loc. adv. Cap la (sau în) cap = cu părțile extreme alăturate. ◊ Expr. Cap de țară = margine de țară; hotar. Nu-i (un) cap de țară = nu-i nimic grav, nici o nenorocire. A sta (sau a ședea, a se ridica) în capul oaselor 3. Partea de dinainte; început, frunte. În capul coloanei.Cap de an (sau de săptămână, de iarnă etc.) = începutul unui an (sau al unei săptămâni etc.) . ◊ Loc. adv. În cap de noapte sau în capul nopții = după ce s-a întunecat bine. Din (sau de la) cap = de la început; de la începutul rândului. Din capul locului = înainte de a începe ceva; de la început. ♦ Partea principală, mai aleasă (a unui lucru). ◊ . 4. Partea de jos sau dindărăt a unui lucru; capăt; (cu sens temporal) sfârșit. ◊ Expr. A o scoate la cap = a sfârși (cu bine). A-i da de cap = a rezolva; a învinge, a răzbi

Anunțuri

24 de gânduri despre “să-mi bag mințile-n cap*, zic

  1. ai încercat să zici repede „fă să-mi pese! fă să-mi pese! fă să-mi pese!”…
    de nu, vezi ce iese! :)
    nu ne intră o dată-n cap, poate că ne intră de dooori!

    1. ar mai trebui, musai, să și fiu prezentă-n capul trebii cînd o încep
      :( sunt autodeclarată: leneș de timido expirată
      n-am cum lega decît noduri în gîtul din care păsarea are prea multe silabe
      nu iese !, a înțepenit acolo ca mielul speriat de iesle

  2. Bună dimineața!
    Am un hard cu Battlestar Galactica (integral + subtitrări la primele două sezoane) și nu știu cum să ți-l trimit.
    Cu sîc am și Kevin Moore!

        1. cărție, din cîte am citit, nu pre au legătură cu serialul
          am primit!, merci! mă apuc după ce ”termin” vampirii și vîrcolacii :)

  3. Bună dimineața!
    Vorbele lui Steinhardt îmi aduc aminte de trufia celor ce au înălțat Turnul Babel și au reușit să-L sperie pe Dumnezeu care a trebuit să trișeze pentru a-i opri.
    (la definiția pietrei, dintr-un post precedent, să adaug și trufia cărămizii înălțate spre cer? Oricum pomenisem de masoni)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s