Și fără să fie nevoie să cauți acolo găsești. Și fără să crezi nu ai cum. Și fără să ceri ai mereu.
mereul se ține
Dar cum să înving nevoile. Dar cum să păstrez credința. Dar cum să primesc.
darul se dă
Iubirea (nu) se învață, credința (nu) se învață, împreună nu-i (doar) un cu-vînt pentru oricine
♣/♥
Aș vrea să mă duc undeva să nu mai știu de nimic
să mă întorc atunci când voi fi uitat tot
să-mi amintesc cu greu cum mă cheamă și cine sunt
și să învăț ce mai pot să aflu spre a trăi până la capăt
și să mă bucur că sunt încă vie.
Aș vrea să ajung undeva unde nu știe nimeni
nimic din tot ce se știe și din ce se inventa încă
fără nici un fel de pretenții
împotriva mea și a tuturor
în lumea asta plină de invenții.
Dar unde e locul acela senin mă întreb
și plâng în tăcere și nimeni nu știe
mi-e frică de tot și de toate și-aș vrea
să mă bucur din nou că sunt încă vie.
Ileana Malancioiu
Credinta nu, nu se invata. Credinta vine ca un fulger in intunericul disperarii celei mai crude. Daca vine.
vine, mîngîiere ce-mi iești tot mai des, vine
doar că ‘ochii’ se deschid, unora, mereu în afara
prea grele(le) pleoape de imeidiat îi despart
dar vine
am credința că da și știința că-i acolo și vine
Bună dimineața! și ție :-P
Bună!
Să știi că de data asta întâi am ascultat Fixxxer despre ace, păpuși voodoo, trădare și disperare și apoi am găsit postarea ta despre cuie, iubire și credință.
Azi mă disperă cei care n-au citit în viața lor nici măcar un bilet de tramvai dar dau năvală pentru că au auzit că se dă Jules Verne pe gratis
balanța lui ”aprilie”
”biletele de tramvai” sunt literatură de colecție iar ”gratis” un cuvînt din topul cuvintelor mincinoase absolut
Faina poza !
așa-i! … ar’tă …
doar că înaintea cuiului cred că era crucea