limbaj, nonculoarea

Daria Endersen

De parcă mi s-ar fi luat fără să mi se fi dat de parcă lespezile s-ar fi fost ridicat cînd părea totul abandonat şi toatele celele şi toatele relele

unde-s (?)

calde/ verzi/ asurzitoare/ grunjoase

ce-o fi cu toate acele simţuri amestecate unele-n de altele

ce-i cu devălmăşia asta de-a valma

cînd nu ai pe cine întreba

taci

vîjîie ascuţindu-şi căutătura o timidă încercare de a lega malurile

nu-i poveste nu-i ceva ce să poţi atinge cu ce ştii despre ea nu-i înşirare de ceva

dar … este! … dacă o poţi simţi nu ai cum să o ignori

şi urci mereu coborînd

tot mai aproape nu mai ştii dacă ajungi iar plecarea îţi dă hrana

şi ei îi dă setea ostoită de atîta băut

uite, o uşă …

la care nu trebuie bătut

şi-i atîta Lumină peste urma în care-ai apucat să-ţi faci loc

de odihnă

cînd nu-i.

–––♣/♥–––-

Anunțuri

8 gânduri despre “limbaj, nonculoarea

    1. un amic de-al meu care mă critică, constructiv ;) , constant îmi zice că-s tributară ‘şabloanelor’
      acesta-i unul dintre ele :) la care, oricît m-ar pisa, nu pot renunţa şi nu mai am cum să-l conving că eu chiar aşa ‘fac’
      el ‘se dă’ ateu iar eu n-am ‘ambiţii’ în ce-l priveşte

  1. Urma ca loc de odihna a ultimului pas, facut cu-ntregul trup, tot in… tarana. Asta e imaginea in care eu vad pus centrul de greutate al gandurilor tale de azi…

  2. nu există ‘ultimul pas’ ci doar transformarea
    dar intuieşti foarte bine o parte din ce spun, mereu o faci, şi e rar şi mă bucur că e aşa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s