autoportret

Este  greu de crezut că mai pot să(-mi) îmbunătăţesc percepţiile.

Percepția este o reflectare subiectivă plus o imaginare conformă cu aceasta în conștința omului a faptelor, obiectelor și fenomenelor din realitatea obiectivă care acționează direct asupra organelor de simț. În context organele de simț sunt categorisite ca analizatori. Comparativ cu senzația, percepția constituie un nivel superior de prelucrare și integrare a informației despre lumea externă și despre propriul nostru „eu”. Superioritatea percepției constă în realizarea unei imagini sintetice, unitare, în care obiectele și fenomenele care acționează direct asupra organelor analizatoare sunt reflectate ca totalități integrale, în individualitatea lor specifică.

Fereastra ‘mea’ nu-mi (mai) dă bunădimineaţa şi nici nu-mi (mai) zîmbeşte. îmi sunt o străină în trecere grăbită şi indiferentă pe lîngă mine. şi nici măcar nu mai am curiozitatea de a(-mi–––9) face cunoştinţa. curaj?, păsare?, cîte un cuvînt pentru fiecare renunţare.

şi-i (abia) februare

p.s.

acelaşi

♣/♥