Oleg Dou & Traian T.Coşovei
Eu sunt omul care nu a văzut zăpada…
Un fel de all inclusive pe care ţi-l oferă moartea
înainte de a-ţi arăta dormitorul şi panopliile învingătorilor
spânzurând leneş de pereţi.
Sunt singur în iarnă şi mi-e frică de alţii ca mine…
tu… cine eşti, cine (-mi) mai eşti…
...nu cumva eşti o lacrimă care a fugit de-acasă?
poate dacă aş şti te-aş recunoaşte ori poate te-aş îmblînzi cu frigul ce ţine plasa de siguranţă a uitării … siberii de mesteceni în lacrimi dezosate
Ai văzut portrete de lacrimi, –
ai citit prin vitrine feţe-profil de vieţi neiubite.
Ai privit viaţa aceasta printre grilaje reci, mârâite,
hămesite de îmbrăţişări…
Spune-mi!
Care din disperări
sunt mai albastre, mai reci, mai neadevărate?
Totul pe jumătate
cuvânt: scrâşnire amară –
lacrima târzie despicând oceane adânci,
dumicat de aripi tresărind în zbor la subsuoară sau
visul tău alunecând pe patinoarul „odinioară”…
ce şi cîtă tăcere aiuritor de zgomotoasă înfige pumnale de depărtare
să ştiu că ne suntem doar împreună
acasă
Am inventat, pentru tine, cuvinte şi jucării fără de viaţă
Dragostea mea, nu înţelegi că nu mai există nimic de visat?
Sunt eu, lustragiul de vorbe: ţi-am dat un nume
şi l-am uitat.
♣/♥
Nu l-am uitat, s-a transformat! in El, care cuprinde toate numele, transformandu-se in far’ de nume.
Touché!
Ce fotografii ai folosit! De o frumusete aproape sinistra.
defineşte ‘sinistru’, plzzz:)
Hai sa-i spunem de o frumusete fantomatica, inumana, lugubră, funestă al unor figuri spectrale realizate intr-o tehnică ce elimină naturaleţea şi pune accent pe simetrie ca vector de frumuseţe. OK, acum am fost mai explicit?
;) „fantomatica, inumana, lugubră, funestă ..” zici?
ia d-aici:
Interesant termenul, stanga/feminin/malefic/necuratenie (mana cu care te stergi -la muslimi)/ghinion/
cine spunea ca orice labirint poate fi rezolvat daca faci mereu la dreapta? Stanga duce la minotaur?
auci!
ţi se pare că am, din ‘cît’ mă ştii, învolburări de ariadnă vindicativă ?
mai degrabă aş da minotaurului fîn şi apă … iar ‘lui’ papucii şi calul meu:)
nota bene: nu te bănuiesc de misoginism:p
H. R. Giger’s Lilith wants you all the best:)
Pozitia sexului forte se datoreaza invidiei
Eva a devenit inteleapta inaintea lui Adam (daca restul de mar ajuns la el mai avea vreun sambure de desteptaciune)
De aia, tot ce nu intelegea, asocia cu consoarta
sorry, la bluza pe gît nu (mai) cred, via Sorescu Mărin, în poVeşti
Cu toate că se afla în rai,
Adam se plimba pe alei preocupat şi trist
Pentru că nu ştia ce-i lipseşte.
Atunci Dumnezeu a confecţionat-o pe Eva
Dintr-o coastă a lui Adam.
Şi primului om atît de mult i-a plăcut aceasta minune
Încît chiar în clipa aceea
Şi-a pipăit coasta imediat urmatoare,
Simţindu-şi degetele frumos fulgerate
De nişte sîni tari şi coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O noua Evă răsărise în faţa lui.
Tocmai işi scosese oglinjoara
Şi se ruja pe buze.
„Asta e viaţa!” – a oftat Adam
Şi-a mai creat încă una.
Şi tot aşa, de cîte ori Eva oficială
Se întorcea cu spatele
Sau pleca la piaţă după aur, smirnă şi tamîie
Adam scotea la lumină o noua cadînă
Din haremul lui intercostal.
Dumnezeu a observat
Această creaţie deşănţată a lui Adam
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeieşte
Şi l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.
:))
Nu stiam de unde ni se trage
Si Eva originala/primara/initiala a ramas in Rai?
Noi ne-am ales doar cu clonele?
Acum inteleg de ce vin pe la mine o multime de Adami sa cumpere Playboy dar cred ca-si pipaie coastele degeaba ca n-am vazut aparand clone noi
da, da, vi se trage…
… ţinte scrie pe voi(aka-Lilith :))) )
Deci Eva(Lilith) originala a ramas cu dracu
să nu o ofensăm pe Lilith, zic, ea a fost întîia şi unica Liberă(de contract)
eva?, cine-i aia??? :)))
una dintre clone ori ciorne
mnoA, ce să zic… bulbuceală într-un ibric
şi-ăla destul de mic
Buna dimineata!
îhî, bună tare şi brrr:)
dacă motanul ăsta n-ar chirăi de pe la şapte … măcar sîmbăta …
Sa-l pup! :P
sunt înăuntru
lacrimile acestor chipuri
:)hmmm, uite
de dragul tău fac o excepţie şi ‘explic’: acum cîteva zile am lăsat un semn „o fotografie spune un secret despre un secret. cu cît îţi spune mai multe cu atît ştii mai puţin”. era una dintre cheile micuţe pe care ‘le dădeam’. nu a fost ‘folosită’. am lăsat încă una http://blogulucella.blogspot.com/2012/01/prietenul-mea-misha-de-pe-facebook_28.html azi. şi încă una aici nădăjduind că fotografiile chipuri vor fi înţelese…. „..nu cumva eşti o lacrimă care a fugit de-acasă?” este ‘cheiţa jocului’. imaginea lacrimei!, o vezi? e pornită din ‘privirea’ aparent imobilă şi ‘stă’ odihnind pe buzele strînse. imaginea e o amintire a unui stop cadru din filmul Pădurea Spînzuraţilor, imaginea Ilonei- stop cadru magistral.
apoi … pleacă, fotografia a2-a-n roşu- buzele reţin lacrima. apoi? fotografia a 3-a: buzele se răsfrîng… durerea-i eliberată. nonculorile alb/ negru înfrîng roşul? poate nu vom şti niciodată. e, mereu, o joacă de-a viaţa:)
?
să spună doar astea?
Passepartout :)
Extraordinara imaginea cu Ana Seles.. Nu degeaba filmul acesta a fost rasplatit la Cannes.
de ce mă încăpăţînez eu, Zinca, într-un demers mereu şi mereu… inutil…
Pentru ca traiesti, esti un OM viu si nu poti altfel, d’aia !
merci!, de încurajare, eu… mai că m-aş crede zombi itinerant
Caci lacrima nici nu ne apartine..Ea vine de la Dumnezeu. E un dar.