“Panule, ştii tu că în lumea asta nu e nimic mai interesant decît istoria poporului nostru, trecutul lui, tot, tot, este un şir neîntrerupt de martiri.” *

Gîndiţi-vă la acei ultimi şase ani ai lui, gîndiţi-vă cu durere şi cu respect. Au fost ani de-a lungul cărora Eminescu n-a mai fost Eminescu şi în care Eminescu ştia bine, cu o suferintă şfîrşietoare, că nu mai este Eminescu. Dar în care nu ştia, umilit de neputinţă, ce va rămîne din el, că locul lui se va afla, pe veci, printre poeţii cei mai puri şi mai înalţi ai lumii. Anii aceia au fost, după aspra lege a firii, răscumpărarea unei prea mari arderi, a unei prea îmbelşugate şi străbătătoare respiraţii, a unor prea mari, zădărnicite şi zadarnice, iubiri, dintre care nu cea mai mică a fost pentru neamul lui. A trăit atunci ca un om îngropat în nimicnicie, fără să ştie că va învia spălat de tot răul lumii şi că, în eternitatea istoriei toţi ai lui, noi cu înaintaşii şi urmaşii nostri, îl vor iubi ca pe nimeni altcineva. Petru Creţia, 1 VIII ’91. Carte de impresii – Ipoteşti (vol. 22.05.1966-17.08.1994, pg.70)

Judecata

Prin constituţia lumii
Tuturor, dar tuturor ne revine
Dreptul de a nu fi mai mult
Decât suntem,
Decât ce s-a întâmplat şi se întâmplă să fim
Între marginile nealegerii noastre.
Dreptul ca, judecaţi de puteri,
Să fim în sfârşit absolviţi,
Legitimaţi, îngăduiţi, eliberaţi,
Trecuţi, aşa cum se întâmplă să fim,
În tagma drepţilor şi a celor curaţi,
Admişi în comunitatea finală şi unanimă
A drepţilor şi a celor curaţi,
Amnistiaţi în însuşi numele necruţător al legii,
Spălaţi de rele şi patimi,
De vrerile noastre stângace, pierdute,
Înălţaţi din toate câte întâmplător vom fi fost
Şi neîntâmplător rămânem,
Îmbrăcaţi în straie regeşti,
Spălaţi pe picioare de pontifii negri ai soartei
Şi mai ales, mai presus, mai cu strâmbă dreptate
Iubiţi infinit.

--------
* Scrieri politice- Mihai Eminescu