Dacă mai binele este duşmanul binelui
atunci
mai răul…
ce-i?
Bacovia poate cînta, încă, în A şi în U
nepărăsită am fost şi rămas-am… unde nu-i iarnă nu-i tu şi degeaba da… este doar E şi U
Şi mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele – totuna –
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape, –
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă… zăpada ne-ngroape.♣/♥
Anunțuri
Nănica punea de ceai în samovar, la foc de surcele. Dedea, înfrigurat de statul la copcă, savura primul pahar ținut în căușul osos al palmelor muncite, mușcând din cubul de zahăr cu dinți galbeni de mahorcă…
Ce vremuri…
e parcă te-ai topi, uneori, în amintiri care ştiu că nu-s ale mele dar le am
e lampa afumată, deci E şi U au avut parte măcar de-o consoană…
touché! ;)
Ceva de la poluri:
banchize, foci, pinguini, ursi polari, busole, corturi, binocluri, si fulgi de zapada.
nu iubesc frigul
pinguinii da
Stiu ca nu se potriveste ce spun, insa beau ceai de anghinare.Pe langa toate belele lipite de mine, ma sacaie si fierea.
Sa ai un weekend minunat, draga CELLA!
îmi pare rău
mai răul este izbăvirea răului şi trecerea lui într+un alt registru
nu ştiu, n-am cu ce compara
nădăjduiesc să(-l) pot
http://lecturi.blogspot.com/2006/08/rul.html
nu-mi vine să cred, oribil!:(