Şi?
ce da
că? nu!
a trecut. nu a venit şi nu a plecat. a rămas cu palma deschisă şi linia întreruptă în pumn strîns.
atinge-mi de mai poţi, de mai ştii, de mai vrei, de mai eşti, de mai mesteacăn, de mai cenuşă
de (mai?) decembrie. sîrmă, de ger de pe de sub uşă. cu răsuflarea de inimă cupă în sărut atinge-mi
călcîiele pînă în creştet şi iar şi iar şi iar şi de la început. creşte un mugure în putregaiul
care l-ai dezgropat săpător în hoituri de flori. florile put. mă tem de veşnicia îngheţului sărat
dintre buzele noastre
pom de crăciun, înger stătut
rece
podul palmei îmi doare
linia vieţii a rătăcit
drumul
spre linia inimii
din podul palmei tale …
rîzi, lacrimă? încă suntem alăturare
doar… tu ? doare
ba nu ba nu ba nu
virgule
cu durere ne s(u)punem: emigrăm, chiar de mîine/poimîine. formalităţile pentru pisic sunt crîncene iar fără el? nu !
nu vei şti şi nu vei pleca … nu înţelegi … ? … d-aia de zile întregi îţi tot spune(a)m : acuma-s nopţi deja_ ţi-am ‘capturat’ o poz(n)ă
♣/♥
“Cerurile te încarcă în diferite feluri.
Caută neîncetat să rămai liber.
Inima ta poate iubi tot ce doreşte.
Viaţa nu are nici o valoare inchisă între limite.
Te desăvârseşti mereu.
In fiecare răsărit de soare se naşte ceva frumos.
Povestea aceasta nu are sfârşit.”
http://www.daya.ro/
” In fiecare răsărit de soare se naşte ceva frumos”… dar şi de la căderea întunericului la
ivirea zorilor se pot întâmpla lucruri minunate, în cer şi pe pământ!
De vină-s nopţile lungi ori zilele prea scurte… ?
:)doar eul