nu pot crede, am pierdut începutul, am şters fără să ştiu o gîlceavă în care
pledam în apărarea acuzării. ai să ajungi fără să vrei la mine, ziceam
oriunde te-ar purta iluziile tale şi oriunde aş fi. ce mă fac
maestre? plăteşte taxa de timbru şi consemnează
cauţiunea. părţi ? prezente. acordaţi cuvîntul
pe fond. suntem vii ! urmaţi procedura
copii, pentru fiecare parte, avem
dovezi, în susţinerea…
apărarea: acuzăm!
acuzarea: apărăm!
deliberarea se amînă. termen în cunoştinţă, părţilor, concluzii?
murim, vieţuind…
anomalii
(sistemice)
___________________________________
fotografiei lui Harry Callahan, eu
♣/♥
leneşrĂu's Blog ? 
”apărarea: acuzăm!
acuzarea: apărăm!„
Eterna luptă a sinelui cu sine, cum stihuia Nichita!
sînt, nu sunt, nechită
mulţumesc
îmi e bine
Mulțumesc,
îți e bine.
CELLA, ce zăpadă frumoasă…
nu-mi place ‘iarna’ da sunt zăpezi care mă duccc … în (hiber)siberniat… Callahan e unul,iubit, în iernat căruia-i port fotografia mea : o boabă roşie, eu, aşa cum (m-)am autoportretizat ;)
Mi-e frica de momentul in care ma voi reapuca de pictat in nestire, in care voi uita de orice altceva, De exemplu sa pictez un bob de rosu aprins in zapada de alb rece si stins…Expresiv autoportret. :)
apreciez c-apreciezi
Cui sa-i placa iarna…nu stiu. Poate zapada, uneori, ca ma face sa-mi amintesc de „urma sangelui ei in omat”.
mie nu-mi place frigul. asta-i sigur tot aşa cum zăpada se face mocirlă
brrr
murim vietuind….
Elena de la Pegas Motorizat
vieţuitoare mimînd trăitul şi cam atît
…nu. nu vietuitoare mimand…, draga mea frumusete rosie.
Viata. de ce crezi ca o strig? nebuna, nebuneste…
Ti-am spus ca am murit. si dupa aia am inteles viata. ori, doar ceva din ea. Ca-i mult mai mare decat mine, bobul.
Dar da, se pare ca se cere intai sa mori, ca sa traiesti…
http://ceai-si-cafea-de-dimineata.blogspot.com/2010/11/sa-mori-ca-sa-traiesti.html
nu-i vorba goala, zugravire frumoasa.
Lasa sa moara ce e de murit, ca sa traiasca viul din tine.
tîrziu!, nu cred în murit
ma bucur ca ai revenit :)
weekend placut …
merci, da n-am plecat
doar m-am despărţit delimitîndu-mă-n nimic
am mai zis eu că atunci cînd îmi iau rămasbunuriaici e definitiv dar înseamnă, mereu, altceva
Nimic despre mine.Am vazut aseara minunea de film ” Sclava iubirii”, iar in seara asta ” Poveste neterminata…” , tot pe TVR Cultural. Atat am a-ti spune, draga mea.
:) promit! să te sun -mîine- dimineaţă
Nu, ca sunt la biserica .
Cella, nu sunt de acord. Este o introspecţie părtinitoare. In urmă cu trei ani, am avut un accident de circulaţie în urma căruia am stat două luni şi jumătate în spital. M+am întors la viaţă şi am învăţat să o preţuiesc şi să văd cât este de frumoasă. Totul este să descătuşezi iubirea neiubită…Sunt multe de spus! Mi-ar plăcea să vorbiiiiiimmmm….să vorbiiiiimmmm……
dar eu nu contrazic pe nimeni
doar observ, absolut obiectv
n-am cu ce compara viaţa pentru a putea ‘judeca’ iar introspecţiile-mi dau mereu cu virgulă
eu trăiesc într-un punct. deci: nu!
Cella, Buna! Esti invitata noasrea, sa te redispui: http://worldofsolitaire.wordpress.com/2011/11/16/silicoane/#comment-8591.
O noapte de amnar ludic, asa cum numai spiritul tau, poate aprinde!
Madi si Onu
mare dreptate aveţi, am deschis uşa sobei şi … ghicesc în jar
Fructul roşu stănd acolo siguratic în zăpadă e ca un far călăuzitor în noapte… o speranţă!
zici? atunci de unde şi de ce şi cum… atîtea frici?