cine mă cunoaşte ştie că-s nocivă absolut :(
orice apropiere de mine-i distructivă
am îndepărtat,cum m-am priceput, pe oricine
crede-mă… nu-s bună de nimic
am să ţi-i înapoiez :)
promiit!
chiar de-ar fi ultima mea legătură cu virtualul
ţin mult la tine că m-ai ţinut, mult, ‘în viaţă’
eşti dintre specialii mei
Doamne Cella, te rog sterge, C.D. a murit in august, Adriana a murit in 8 noiembrie, ac. RIP…Acum va trebui sa ma gandesc cine a mai fost, sau mai bine nu…
Scuza-ma, m-am zapacit de tot, dar sunt cam prea multi deja…Nu stiu ce sa mai cred…Nu stiu ce sa mai cred. Pe Adriana a ucis-o indiferenta oamenilor. Ea a facut doar gestul final.
păi… eu am tăcut deşi ştiam
era plecată în S.U.A., se măritase şi lucra la f.b.i.
acum 2-3 zile am aflat de pe f.b. dar am uitat să te întreb
o admiram mult şi aveam intenţia să pun p-aici lucrarea aia dublă cu pianul… dar… ceva, poate depresia mea, m-a oprit
şi-acum … asta… :(
Pai vezi, in Cluj se stia ca e la Modena, doar ca se maritase in SUA, prietenii ei sunt italieni majoritatea si ii scriau in italiana. Dar poti sa pui lucrari, cu atat mai mult. Se spune ca artistii traiesc prin arta lor. Era talentata dar morbida, ceva se simtea…Foarte frumoasa. Trist…
Hai mai Cella :( Tu n-ai auzit de melodia „Think twice”?… Mai demult Paul Gabor, apoi altii, am tu :( Mai gandestete, ia o pauza, da-ti ragaz! Sper sa te recitesc curand!
Paul este un sinucigaş-frate
nu pot crede că nu-l citeşti http://manokabay.wordpress.com/
ne devorăm ca phirania, noi, şi vieţile noastre care ne trăiesc
îmi pare că am trăit cu asupra de măsură toatele
n-am prea stat io să ‘fac frumos’ căutînd armonia şi echilibrul standardizaţilor
poate m-am ars arzînd…
lehamitea nu-i pentru una ca mine
Am iesit intr-o noapte friguroasa de noiembrie ca sa caut frumusetea unde nu era, noroc ca mi-am ridicat privirea si am gasit-o printre ramuri negre, ba mai era si o steluta optimista pe acolo. Ti-o daruiesc tie! Nu-ti mai spun si banalitatea aia cu „un sfarsit e un inceput”…
habar n-am de ce ‘nu mă lasă’ porcăria aia de platformă să comentez la tine
am crezut că mai vii să-ţi spun
aşa de mult mi-au plăcut fotografiile alea
am pus una pe face B.
excepţionale-s
de cînd îmi zici tu banalităţi zac la poarta raiului cu jalba-n proţap rugîndu-mă să-mi facă cuib că-s o barză chioară … revoltată de numa
Ba te lasa da’ le selecteaza (ti-am gasit comentariul la bricege bagat la spam) si mai asteapta apoi sa le moderez si eu ca m-am invatat minte de pe vremea cand comentau pdl-istii care credeau ca am vreo culoare.
fată dragă, minunată şi luminoasă
plecările sunt veniri altundeva… mereu… chiar dacă nu ştim unde
în univers e vibraţie şi nu există sfîrşit ci doar continuitate
suntem făcuţi să fim perfecţi în imperfecţiunea noastră
virtualul e doar o fereastră
doar dincolo de orice e ‘lumea’
mă străduiesc să alung dependenţele… de orice fel…
pisicul meu, marea mea iubire, nu suportă fumul
gîndeşte-te cu ce mă ‘lupt’ acum, că a venit iarna ferestrelor închise, eu … (a)fumătoarea:)
zi-i TU, splendoare de suflet, lumii în care trăiesc să-şi ia cinismul, prostia, infatuarea, grobianismul, şi etcul de pă mine
sunt croită sucit, obligată să-i pălmuiesc, nenorocită că n-am găsit ‘felul’ în care să-i iubesc
doar… cerşesc…
papii nu (mai) dau indulgenţe şi popii sunt sutane
la care ‘biserică’ să … construiesc…
?
am un schit în nevăzutul călcat în picioare
şi
le tot urlu: băăă, daţi-vă noroiu dă pă bocanci cînd ‘faceţi apel’ la iubirea mea
boilor!, circulaţi pe carosabilul marcat că vă halesc
şi… ei?, lemn tănase
nu mai am timp, Mikka, timpu-i indiferent
Ahhh… nici eu nu mai am. Acum trei luni mi s-a spart timpul. La propriu. Piatra timpului mi s-a pocnit in foc. S-a dat iar totul cu susul in jos.
Draga mea buna si frumoasa. Lumea te-mpinge la zid, pan’ la oase, sa iesi din ea. N-am mai dat bunatate de timp, asta cat mai e, din minunea de viata, asta cat mai e, ca pe o perla la porci. Prea ma iubesc yo pe mine. Da… poate nu-i timp sa-ti arat cum e aia. Iubirea si pentru ei. Si nicinu trebuie. Nimci nu trebuie. Oricum, din biciuri mi-a dat sangele si am simtit, dincolo de durere, forta strigatului meu. Ala m-a tras in sus. Si acolo am dat de stele. Mi-au umplut ochii. Cella, Ingerul… stii tu, Ingerul care m-a privit de am ramas asa, cu fata in sus… Ingerul ala, cu ochii lui de lumina alb-albastra-viorie, mi-a aratat altfel lumea.
Nu mai dau viata pe nimic. Pe nimicuri. E prea mare minunea din ea sa mai privesc la altceva. Doar din cand in cand ma mai cobor in Umbra, ca sa-mi mai descopar si sa-mi mai aduc sus cate o perla. Sau cate un diamant. Minuni ale Inimii, minuni!
Stii, una din marile minuni e ca inca n-am orbit de tot de atata Lumina.
Alte este sa vad pe Frumosi, fara a perde timpul pentru praf. Poa’ sa-mi intre si-n ochi, ca il scuip afara…
o găsesc mereu, cimitirul ‘arată’ bestial- am fost dimineaţă la un parastas, că nu de morţii în trup mi mie ci d-ăia morţi de vii precum ţi-am mai zis şi ştii
dă o raită, azi, dacă ai chef … e aşa un SOARE bun… în cimitirul nost
Cum mor caii, cum mor câinii, cum mor berzele –
în zbor, în somn, pe pământ?
Toţi sapă gropi şi se întreabă într-o limbă
de pe lumea de apoi.
Apoi îşi fac case, copii, coteţe – îşi trag
gaz metan şi apă care să le sature întrebările.
Şi toţi spun că şi-au iubit patria
în zbor, în somn, pe pământ
răsucind între degete medalia bunicului infanterist
căzut la datorie pe marile fronturi ale uitării.
Despre cum mor raţele la vânătorile oficiale,
ori mistreţii şi vulpile – bunăoară – nu se
întreabă nimeni. Despre cum moare Limba Română:
nimeni nu ştie nimic… E un somn al morţilor strecurat
printre cuvinte.
Şi nici o viaţă de apoi din care să răsară
Luceafărul lui Eminescu!
Este o moarte uşoară a unui popor
care nu se mai înţelege pe sine.
Buna seara ,
Ma iertati ca va deranjez dar vin cu rugamintea la d-voastra sa sustineti proiectul pe care l-am inceput „Sa fim oameni…”.Doresc sa puneti un banner pe blogul d-voastra.ca sa putem ajuta oameni care are nevoie de noi.http://safimoameni.blogspot.com/
Va multumesc pentru intelegere!
Impreuna putem schimba vieti
Atept raspunsul d-voastra la pagina de e-mail placintavlad@yahoo.com
Cellissima, ţi-a trecut supărarea? Neîncrederea în oameni şi ciuda pe opacitatea lor? Hai, ştii prea bine că toţi suntem mereu (era să zic: veşnic!) perfectibili dar niciodată perfecţi! Eu unul sper că vei reveni la gânduri mai bune, pentru că cel puţin mie unul îmi va fi greu să nu trec pe la blogul cel reneşrău! Şi cred că sunt mulţi cei care aşteaptă. Sărut mâna!
Atunci fă-o pentru tine, dă-i încolo de oameni răi! Ştiam de mult că ce faci tu pe blogul/blogurile tău/tale nu faci pentru oamenii cei răi, mai ales că îţi sunt şi indiferenţi, faci aşa… pentru Snejika (am nimerit numele că eu nu prea am ţinere de minte), pentru Scai, pentru…. Eu unul, rău ce sunt, am să stau cu faţa la perete… nici nu mă uit! Aşa că poţi să faci fără grijă!
acuma mîzgălesc, e un obicei vechi şi ‘prost'(văzut de colegi) dosarele şi pereţii unor caiete (Snejinka e martorul principal dar ţine de 6)
dacă mi se taie răul de virtual am să(-mi) fac eu ceva cu mîna mea (blogurile astea, toate 3, mi le-au ‘făcut’ amicii virtuali… deci… io habar n-am cum se face) şi acolo, dacă o fi să fie, am să mint de-o să vreau şi eu să cred. un blog de minţit iar pe mine o să mă cheme, dacă-oi vrea
‘poate’. nu-i un nume virtual frumos? iar pe blogul poate am să vreau să-l numesc
PRĂVĂLIA CU MINCIUNI.
cum ‘sună’ ? ;)
Aşa, Snejinka, eram sigur că nu i-am zis decât aproape bine! Sună minunat şi de-a dreptul optimist… Blogul ,,Prăvălia cu minciuni”… Păi da, zău! Toată lumea critică minciuna că ar fi un lucru rău, Pe când ea nu e decât o alternativă a realităţii… dacă ar claca adevărul, cine ar deveni adevăr dacă nu minciuna. Şi e bună din mai multe puncte de vedere: la plural, adică ,,minciuni”, oferă mai multe alternative ale adevărului , putând alege deci o alternativă mai convenabilă. În acest caz şi numele ales (Poate) este inspirat, ,,poate” introduce alternatvele:poate aşa, poate altfel… Cellissima, ştiu că n-ai nevoie de sfătuitori, tu ştii cel mai bine ce şi cum să faci. Eu unul, mă abonez şi la PRĂVĂLIA CU MINCIUNI, sună bine!
A propos, dai şi pe caiet?
Păi cam pân’ aci fuse nivelul competenţelor mele. La inaugurarea ,,Prăvăliei cu minciuni”, ca dar de prăvălie nouă şi în speranţa că vei avea spre vânzare atât minciuni cât şi ,,vorbe adevărate”, îţi aduc o ,,vechitură”:
Na, nu ştiu ce am făcut, nu-mi reuşesc deloc import-exporturile astea… da’ e o chestie în câtecelu’ ăsta cu ,,spune-mi minciuni şi spune-mi vorbe adevărate”, asta a propos de prăvălia cu minciuni…
Draga CELLA, poate inteleg sau poate nu ce inseamna bunul ramas!
Sunt dezamagita si eu, infricosata, mahnita, mi-e ciuda si ma doare neputinta mea, mi-e frica de iarna geroasa, mi-e mila de cei ai nimanui…
Oare cati vor/vom mai ramane?
Iti doresc multa sanatate, draga CELLA!
n-am intenţionat nimic dar dacă ‘majoritatea’ aşa a înţeles… facă-se voia … voastră
oricum, parcă-s imobilă într-un interior golit de orice
şi eu doresc, tuturor, doar bine
Ce(l)lo (nume și de instrument muzical cu corzi mai mult sau mai puțin sensibile în limba engleză :) lași confuziile să-ți conducă viața? Parcă până acum nu a contat cât de mult ești înțeleasă. :) Hai, pune-te pe scris, nu ai de ales. :)
Buna ziua,
Citind fie si doar comentariile, aceste informatii pretioase, versuri de calitate si ascultand muzica si interviurile puse aici, gasec un plus de sens acestui blog frumos, doamna Cella. Lenesul renunta? Dar nu e un blog lenes!
Sa aveti o zi mai buna!
eeee… tu ai fost prima, in jocul asta :)
Mai tii minte?
CELLA spunea…
specializat în Îngeri : PREZENT !!!
ofer suflet şi empatie
IUBIREA este „meseria” mea :)
la bine dar mai ales la greu … posed balsam şi bandaj aripilor frînte şi mai ales ÎNCREDERE-n oameni şi-n IUBIRE
apelează cu încredere
Mikka … ştii „adresa”, nu ezita
13 iulie 2009, 19:48
Da’ noi, desigur, ne iubim de muuuuult mai inainte. De cand se potcovea purecele cu nouazecisinoua de oca de fier si sarea pan’ la cer si to’ zicea ca e prea usor… :)
ce vreme minunată, Mikka, iar eu… o naivă virtuală care credeam în miracole de iubire…
reale!
nu că m-aş fi schimbat :) nuuuuuu… doar că am fost învăţată să nu mă mai las dusă de realul meu în virtualul celorlalţi… am supărat pe mulţi, probabil, şi am ales să-i iubesc tăcută
pe toţi
Mmmmm… Aici merge raspunsul acela de mai sus, care imi e si mie drag. Cel cu nu mor caii cand vor cainii,…
Nu ca unii ar fi cai si altii caini, ci doar ca in fata acestei minuni, Iubirea, care mi-a fost dat sa o stiu cum n-as fi crezut vreodata, nu se poate pune prag. Vine si face loc prin gat, cum mi-a facut mie, si iese in lume, revarsata. Nu tine seama de nimic…
Miracole imi sunt una dupa alta, clipele toate. Si cu foc si cu apa si amestecat, dar nu mai e altfel decat minune. Si cand doare, e acolo Ingerul, cu ochii aia de care iti ziceam, si mi-arata lumea intr-un fel ca nu pot pune alta decat cantec in ea.
Cella, cand vrei – iara zic, cand vrei, si da timp vrerii, draga mea – povestim impreuna. Daca vei vrea sa vezi, o sa ramai ca mine, minunata, coplesita de minune. Intai fara grai, apoi plina de cantec…
Cand vine Ea, nu te mai poti opri. Si orice s-ar tine de tine, sa taie din aripi, tot degeaba. Odata pornita…
Odata pornita Ea, „vremea biciurii s-a sfarsit”, cum zicea Mariana Buruiana. Alta minune de femeie, care umbla pe strada si se minuna, caci se purta pe sine in pantec.Era in gestatia propriei fapturi… Am avut sansa sa-i vorbesc, sa ne marturisim miracolul aducerii la viata…
Ce ai spus tu atunci „IUBIREA este “meseria” mea” este adevarat. Asta e tot, draga mea… asta e tot.
Nici eu nu stiam, cand povesteam, ca alea, povestiel, sunt adevarate. Viata a fost si este mai tare ca orice film! O sa vina sa te ia pe sus, aceasta „meserie”. :)
VEI VEDEA!
Ravasitoare…vezi, CELLA, vezi cum ai stiut! Nu-mi venea, cu toate ca o IUBESC de vreo 20 de ani, din ziua in care am cunoscut-o.
… iubita minunatului de David Gilmour. O ravasitoare cu jumatate sange irish, si sigur cu inima lor mare, se vede si aici:
Aveţi idee pe unde aş putea găsi şi eu o minciună gogonată? Circula un zvon cum că o doamnă vajnică întreprinzătoare, doamna Poate, ar deschide o prăvălie de profil p’aci, în proximitate… S-o fi deschis? Vreau să ştiu ca să mă aşez din timp la coadă ca să prind cele promoţii…
leneşrĂu's Blog ? 
:(
şi ce? şi cîntecul de lebădă se poate dansa… :)
amar de frumos…
să fie ăsta sfârşitul?
cu gândul la decembrie ne trecem vremea dansând…
…tamburine… şi balalăici
stau la poartă plângând muzica de dincolo…
desprinde-te de mine, draga mea, sunt demultplecata
nu pot
cine mă cunoaşte ştie că-s nocivă absolut :(
orice apropiere de mine-i distructivă
am îndepărtat,cum m-am priceput, pe oricine
crede-mă… nu-s bună de nimic
imaginea în oglindă se revoltă…
Eu cautam un samovar…Era la tine. L-am imprumutat, dar e inca al tau, eu asa imi amintesc si nu caut diacriticele. Toamna asta…
am să ţi-i înapoiez :)
promiit!
chiar de-ar fi ultima mea legătură cu virtualul
ţin mult la tine că m-ai ţinut, mult, ‘în viaţă’
eşti dintre specialii mei
Zodia…Povestea parfumată nu are temă pentru săptămâna viitoare. Aşa că te însoţesc.Fără temă, nu-i poveste. Şi tu m-ai ţinut.
pentru toţi ‘ceilalţi’ povestea mea … cu samovare … este doar o altă poveste
aş vrea tare mult să o spun
mă opreşte : ‘doar o altă poveste’
Am primit un dar de la Rokssana.
foarte mulţumesc
Mirela, am uitat să te întreb tu ai auzit de moartea Adrianei Jebeleanu
am rămas siderată cînd am văzut asta
cică s-ar fi sinucis
Doamne Cella, te rog sterge, C.D. a murit in august, Adriana a murit in 8 noiembrie, ac. RIP…Acum va trebui sa ma gandesc cine a mai fost, sau mai bine nu…
Scuza-ma, m-am zapacit de tot, dar sunt cam prea multi deja…Nu stiu ce sa mai cred…Nu stiu ce sa mai cred. Pe Adriana a ucis-o indiferenta oamenilor. Ea a facut doar gestul final.
păi… eu am tăcut deşi ştiam
era plecată în S.U.A., se măritase şi lucra la f.b.i.
acum 2-3 zile am aflat de pe f.b. dar am uitat să te întreb
o admiram mult şi aveam intenţia să pun p-aici lucrarea aia dublă cu pianul… dar… ceva, poate depresia mea, m-a oprit
şi-acum … asta… :(
Pai vezi, in Cluj se stia ca e la Modena, doar ca se maritase in SUA, prietenii ei sunt italieni majoritatea si ii scriau in italiana. Dar poti sa pui lucrari, cu atat mai mult. Se spune ca artistii traiesc prin arta lor. Era talentata dar morbida, ceva se simtea…Foarte frumoasa. Trist…
Hai mai Cella :( Tu n-ai auzit de melodia „Think twice”?… Mai demult Paul Gabor, apoi altii, am tu :( Mai gandestete, ia o pauza, da-ti ragaz! Sper sa te recitesc curand!
Paul este un sinucigaş-frate
nu pot crede că nu-l citeşti
http://manokabay.wordpress.com/
ne devorăm ca phirania, noi, şi vieţile noastre care ne trăiesc
îmi pare că am trăit cu asupra de măsură toatele
n-am prea stat io să ‘fac frumos’ căutînd armonia şi echilibrul standardizaţilor
poate m-am ars arzînd…
lehamitea nu-i pentru una ca mine
cred în VOI!!!- asta, mai, sunt
Cellissima!?
abisurile sufleteşti nu se umplu cu ceafă de porc, frate
Aşa cred eu!?
nuuuuuuuuu
asta şi ziceam, d-aia-ţi ziceam frate
Am iesit intr-o noapte friguroasa de noiembrie ca sa caut frumusetea unde nu era, noroc ca mi-am ridicat privirea si am gasit-o printre ramuri negre, ba mai era si o steluta optimista pe acolo. Ti-o daruiesc tie! Nu-ti mai spun si banalitatea aia cu „un sfarsit e un inceput”…
habar n-am de ce ‘nu mă lasă’ porcăria aia de platformă să comentez la tine
am crezut că mai vii să-ţi spun
aşa de mult mi-au plăcut fotografiile alea
am pus una pe face B.
excepţionale-s
de cînd îmi zici tu banalităţi zac la poarta raiului cu jalba-n proţap rugîndu-mă să-mi facă cuib că-s o barză chioară … revoltată de numa
Ba te lasa da’ le selecteaza (ti-am gasit comentariul la bricege bagat la spam) si mai asteapta apoi sa le moderez si eu ca m-am invatat minte de pe vremea cand comentau pdl-istii care credeau ca am vreo culoare.
noi doi ca o insulă într-un burguşor prăpădit
bine că mi-ai zis
perseverez!, promit
şi dincolo, în jurnal, e la fel?
Mai ales acolo :)
Lulu Cremeneanu scrie jurnal de Japonia
realizezi ce aiurea suntem ?
am îmbătrînit degeaba, ar zice ‘amicii’ noştri
Si Jules Verne a scris Calatorie spre centrul Pamantului, iti dai seama ce aiurea e Lulu?
Am fost meschin si nu mai pot edita… Am invatat ceva totusi de la Lulu, unii vaneaza maidanezi cu masina altii isi pot permite safari-uri in Kenia
eu n-am învăţat nimic
ăsta o fi unu din(tre) baiuri
Nu, in cazul asta eu pot sa fiu „intelegatoare”… Ramai!
fată dragă, minunată şi luminoasă
plecările sunt veniri altundeva… mereu… chiar dacă nu ştim unde
în univers e vibraţie şi nu există sfîrşit ci doar continuitate
suntem făcuţi să fim perfecţi în imperfecţiunea noastră
virtualul e doar o fereastră
doar dincolo de orice e ‘lumea’
Off.. era ” eu Nu pot”… dar m-ai zapacit…
mă străduiesc să alung dependenţele… de orice fel…
pisicul meu, marea mea iubire, nu suportă fumul
gîndeşte-te cu ce mă ‘lupt’ acum, că a venit iarna ferestrelor închise, eu … (a)fumătoarea:)
Cella… sunt in poarta si te astept. Daca vrei muzica viului, da-mi un semn… (e-mail).
Am fost dincolo… Cand m-am intors… abia atunci am inceput a trai.
Si nimic n-a mai semanat cu ce fusese inainte.
Paseste in Frumusete!
zi-i TU, splendoare de suflet, lumii în care trăiesc să-şi ia cinismul, prostia, infatuarea, grobianismul, şi etcul de pă mine
sunt croită sucit, obligată să-i pălmuiesc, nenorocită că n-am găsit ‘felul’ în care să-i iubesc
doar… cerşesc…
papii nu (mai) dau indulgenţe şi popii sunt sutane
la care ‘biserică’ să … construiesc…
?
am un schit în nevăzutul călcat în picioare
şi
le tot urlu: băăă, daţi-vă noroiu dă pă bocanci cînd ‘faceţi apel’ la iubirea mea
boilor!, circulaţi pe carosabilul marcat că vă halesc
şi… ei?, lemn tănase
nu mai am timp, Mikka, timpu-i indiferent
Ahhh… nici eu nu mai am. Acum trei luni mi s-a spart timpul. La propriu. Piatra timpului mi s-a pocnit in foc. S-a dat iar totul cu susul in jos.
Draga mea buna si frumoasa. Lumea te-mpinge la zid, pan’ la oase, sa iesi din ea. N-am mai dat bunatate de timp, asta cat mai e, din minunea de viata, asta cat mai e, ca pe o perla la porci. Prea ma iubesc yo pe mine. Da… poate nu-i timp sa-ti arat cum e aia. Iubirea si pentru ei. Si nicinu trebuie. Nimci nu trebuie. Oricum, din biciuri mi-a dat sangele si am simtit, dincolo de durere, forta strigatului meu. Ala m-a tras in sus. Si acolo am dat de stele. Mi-au umplut ochii. Cella, Ingerul… stii tu, Ingerul care m-a privit de am ramas asa, cu fata in sus… Ingerul ala, cu ochii lui de lumina alb-albastra-viorie, mi-a aratat altfel lumea.
Nu mai dau viata pe nimic. Pe nimicuri. E prea mare minunea din ea sa mai privesc la altceva. Doar din cand in cand ma mai cobor in Umbra, ca sa-mi mai descopar si sa-mi mai aduc sus cate o perla. Sau cate un diamant. Minuni ale Inimii, minuni!
Stii, una din marile minuni e ca inca n-am orbit de tot de atata Lumina.
Alte este sa vad pe Frumosi, fara a perde timpul pentru praf. Poa’ sa-mi intre si-n ochi, ca il scuip afara…
„e lumea lor, noi doar trăim în ea”
Nnneee… Yo mi-am adus alta… :)
Poate c-ar trebui sa recitesti Testamentul lui Arghezi, poti gasi frumusetea si in „mucigaiuri” ba chiar si in moarte
la urma urmei „moartea este sfarsitul povestilor adevarate”
o găsesc mereu, cimitirul ‘arată’ bestial- am fost dimineaţă la un parastas, că nu de morţii în trup mi mie ci d-ăia morţi de vii precum ţi-am mai zis şi ştii
dă o raită, azi, dacă ai chef … e aşa un SOARE bun… în cimitirul nost
stiu ca ai dreptate dar refuz sa te inteleg
hai mai „nu mor caii cand vor cainii”
d-aia zice ‘la carte’ să ignori lucrurile neînţelese
vorba lui Asterix : trăim în desene animate aşa că totu-i posibil
mi-a zis m. că v-aţi întîlnit în oraş. anotimpu-i, aşa cum ţi-a zis
ne uităm la desene animate că urmează încă o luni
– SOMNUL DE VECI –
TRAIAN T.COŞOVEI
Cum mor caii, cum mor câinii, cum mor berzele –
în zbor, în somn, pe pământ?
Toţi sapă gropi şi se întreabă într-o limbă
de pe lumea de apoi.
Apoi îşi fac case, copii, coteţe – îşi trag
gaz metan şi apă care să le sature întrebările.
Şi toţi spun că şi-au iubit patria
în zbor, în somn, pe pământ
răsucind între degete medalia bunicului infanterist
căzut la datorie pe marile fronturi ale uitării.
Despre cum mor raţele la vânătorile oficiale,
ori mistreţii şi vulpile – bunăoară – nu se
întreabă nimeni. Despre cum moare Limba Română:
nimeni nu ştie nimic… E un somn al morţilor strecurat
printre cuvinte.
Şi nici o viaţă de apoi din care să răsară
Luceafărul lui Eminescu!
Este o moarte uşoară a unui popor
care nu se mai înţelege pe sine.
cred că vreau să nu cred. şi dacă eşti undeva la o răscruce, poate că nu-i rău să te mai gîndeşti…
la mine răsCRUCILE-s ceva banal, Călin, cu oamenii mai dubios
Pai..eu, cand am descoperit sa poti poti sa reduci la scara omului Infinitul , m-am linistit.Acum sunt libera … si fac ce vreau !
brevetează şi protejază la osim că nu se ştie niciodată
Buna seara ,
Ma iertati ca va deranjez dar vin cu rugamintea la d-voastra sa sustineti proiectul pe care l-am inceput „Sa fim oameni…”.Doresc sa puneti un banner pe blogul d-voastra.ca sa putem ajuta oameni care are nevoie de noi.http://safimoameni.blogspot.com/
Va multumesc pentru intelegere!
Impreuna putem schimba vieti
Atept raspunsul d-voastra la pagina de e-mail placintavlad@yahoo.com
nu pot da like …
cam multi renunta/pleaca , cei buni …
nu-ti pot spune „ramai” … desi sper …
poate maine
e un soi de ‘unde-am dat şi ce-a crăpat’
da nu-i bai, am să o las aşa cum a căzut
zbang!
Cellissima, ţi-a trecut supărarea? Neîncrederea în oameni şi ciuda pe opacitatea lor? Hai, ştii prea bine că toţi suntem mereu (era să zic: veşnic!) perfectibili dar niciodată perfecţi! Eu unul sper că vei reveni la gânduri mai bune, pentru că cel puţin mie unul îmi va fi greu să nu trec pe la blogul cel reneşrău! Şi cred că sunt mulţi cei care aşteaptă. Sărut mâna!
nu-mi permit io supărări virtuale
ar fi de parc-aş da cu capul într-un perete
‘oamenii’, am mai zis-o, nu mă ‘interesează’
Atunci fă-o pentru tine, dă-i încolo de oameni răi! Ştiam de mult că ce faci tu pe blogul/blogurile tău/tale nu faci pentru oamenii cei răi, mai ales că îţi sunt şi indiferenţi, faci aşa… pentru Snejika (am nimerit numele că eu nu prea am ţinere de minte), pentru Scai, pentru…. Eu unul, rău ce sunt, am să stau cu faţa la perete… nici nu mă uit! Aşa că poţi să faci fără grijă!
promit ! :)
Sărut mâna! Da’ aş putea să mă uit şi eu aşaa… pe furiş?
acuma mîzgălesc, e un obicei vechi şi ‘prost'(văzut de colegi) dosarele şi pereţii unor caiete (Snejinka e martorul principal dar ţine de 6)
dacă mi se taie răul de virtual am să(-mi) fac eu ceva cu mîna mea (blogurile astea, toate 3, mi le-au ‘făcut’ amicii virtuali… deci… io habar n-am cum se face) şi acolo, dacă o fi să fie, am să mint de-o să vreau şi eu să cred. un blog de minţit iar pe mine o să mă cheme, dacă-oi vrea
‘poate’. nu-i un nume virtual frumos? iar pe blogul poate am să vreau să-l numesc
PRĂVĂLIA CU MINCIUNI.
cum ‘sună’ ? ;)
Aşa, Snejinka, eram sigur că nu i-am zis decât aproape bine! Sună minunat şi de-a dreptul optimist… Blogul ,,Prăvălia cu minciuni”… Păi da, zău! Toată lumea critică minciuna că ar fi un lucru rău, Pe când ea nu e decât o alternativă a realităţii… dacă ar claca adevărul, cine ar deveni adevăr dacă nu minciuna. Şi e bună din mai multe puncte de vedere: la plural, adică ,,minciuni”, oferă mai multe alternative ale adevărului , putând alege deci o alternativă mai convenabilă. În acest caz şi numele ales (Poate) este inspirat, ,,poate” introduce alternatvele:poate aşa, poate altfel… Cellissima, ştiu că n-ai nevoie de sfătuitori, tu ştii cel mai bine ce şi cum să faci. Eu unul, mă abonez şi la PRĂVĂLIA CU MINCIUNI, sună bine!
A propos, dai şi pe caiet?
normal că dau ‘pe caiet’ele
cu luatul mi-e mie oleacă mai greu
altfel, îmi place să mă sfătuiesc
Păi cam pân’ aci fuse nivelul competenţelor mele. La inaugurarea ,,Prăvăliei cu minciuni”, ca dar de prăvălie nouă şi în speranţa că vei avea spre vânzare atât minciuni cât şi ,,vorbe adevărate”, îţi aduc o ,,vechitură”:
Na, nu ştiu ce am făcut, nu-mi reuşesc deloc import-exporturile astea… da’ e o chestie în câtecelu’ ăsta cu ,,spune-mi minciuni şi spune-mi vorbe adevărate”, asta a propos de prăvălia cu minciuni…
http://www.versuri-si-creatii.ro/versuri/f/florin-bogardo-5zdpozu/ora-cantecului-5ztpozu.html
astea-s versurile!
am remediat :D
MULŢUMIM
Ce-mi place Leonard Cohen, o sa ascult mai mult! Zi faina!
zi faină aşişderea şi continuu
Asta daca mai aveai vreo urma de optimism
am ! că una exclude pe cea exclusă alta
e faină aSta. toate utopiile-s frumoase. ca-n şablonul ăla : depinde de ochiul, urechea, mintea… cui…
mă alătur recomandării: vedeţi şi voi filmul ăsta!, merită
http://www.cinemagia.ro/filme/melancholia-44812/
Draga CELLA, poate inteleg sau poate nu ce inseamna bunul ramas!
Sunt dezamagita si eu, infricosata, mahnita, mi-e ciuda si ma doare neputinta mea, mi-e frica de iarna geroasa, mi-e mila de cei ai nimanui…
Oare cati vor/vom mai ramane?
Iti doresc multa sanatate, draga CELLA!
n-am intenţionat nimic dar dacă ‘majoritatea’ aşa a înţeles… facă-se voia … voastră
oricum, parcă-s imobilă într-un interior golit de orice
şi eu doresc, tuturor, doar bine
Ce(l)lo (nume și de instrument muzical cu corzi mai mult sau mai puțin sensibile în limba engleză :) lași confuziile să-ți conducă viața? Parcă până acum nu a contat cât de mult ești înțeleasă. :) Hai, pune-te pe scris, nu ai de ales. :)
… da)?(, să trăiţi!
la ordin :D
https://bloglenesrau.wordpress.com/2010/08/11/cello/
Buna ziua,
Citind fie si doar comentariile, aceste informatii pretioase, versuri de calitate si ascultand muzica si interviurile puse aici, gasec un plus de sens acestui blog frumos, doamna Cella. Lenesul renunta? Dar nu e un blog lenes!
Sa aveti o zi mai buna!
mulţumim frumos, dumneavoastră
se pare că şablonul acela, ‘acordă-ţi încă(???) o şansă’,îmi croieşte ‘forme poate’
Sper că … eşti pusă pe şotii!
ba ele pă mine, zău
‘oameni răi’, lumeee oy oy oy
Altceva!
Ce mai faci tu…Cella? Hai sa ascultam ceva de departe, asa de aproape!
asta-i, mereu, cea mai grea întrebare: ce fac? … nu ştiu da’ fac ce ştiu
ce MAI fac… eee… noiembrie face… mai e departe pînă aproape
„aştept şi abia aştept”, cred, cum fain tare zice I.T.
http://poemix.blogspot.com/2011/11/sa-presupunem-prin-absurd-ca.html
bestial de răvăşitoare tanti asta şi VOCEA ei, absolut excepţional de…
da… Kate e o minune.
Insa iubita-mea-de-tot e Meav. Uite o varianta a „baiatului ca parul negru”…
Ca sa nu te prinza insa ceata, uite si soare: „fata cu parul negru”
pana la urma ramane doar dansul…
(mi-am rupt demult pantofii :) )
ce minunate sunteţi voi, dragelor, ce binecuvîntată mă simt avîndu-vă aproape
nici nu vă ştiu mulţumi
eeee… tu ai fost prima, in jocul asta :)
Mai tii minte?
CELLA spunea…
specializat în Îngeri : PREZENT !!!
ofer suflet şi empatie
IUBIREA este „meseria” mea :)
la bine dar mai ales la greu … posed balsam şi bandaj aripilor frînte şi mai ales ÎNCREDERE-n oameni şi-n IUBIRE
apelează cu încredere
Mikka … ştii „adresa”, nu ezita
13 iulie 2009, 19:48
asta a fost aici:
http://ceai-si-cafea-de-dimineata.blogspot.com/2009/07/miracolul-iubirii.html
Da’ noi, desigur, ne iubim de muuuuult mai inainte. De cand se potcovea purecele cu nouazecisinoua de oca de fier si sarea pan’ la cer si to’ zicea ca e prea usor… :)
ce vreme minunată, Mikka, iar eu… o naivă virtuală care credeam în miracole de iubire…
reale!
nu că m-aş fi schimbat :) nuuuuuu… doar că am fost învăţată să nu mă mai las dusă de realul meu în virtualul celorlalţi… am supărat pe mulţi, probabil, şi am ales să-i iubesc tăcută
pe toţi
Mmmmm… Aici merge raspunsul acela de mai sus, care imi e si mie drag. Cel cu nu mor caii cand vor cainii,…
Nu ca unii ar fi cai si altii caini, ci doar ca in fata acestei minuni, Iubirea, care mi-a fost dat sa o stiu cum n-as fi crezut vreodata, nu se poate pune prag. Vine si face loc prin gat, cum mi-a facut mie, si iese in lume, revarsata. Nu tine seama de nimic…
Miracole imi sunt una dupa alta, clipele toate. Si cu foc si cu apa si amestecat, dar nu mai e altfel decat minune. Si cand doare, e acolo Ingerul, cu ochii aia de care iti ziceam, si mi-arata lumea intr-un fel ca nu pot pune alta decat cantec in ea.
Cella, cand vrei – iara zic, cand vrei, si da timp vrerii, draga mea – povestim impreuna. Daca vei vrea sa vezi, o sa ramai ca mine, minunata, coplesita de minune. Intai fara grai, apoi plina de cantec…
Cand vine Ea, nu te mai poti opri. Si orice s-ar tine de tine, sa taie din aripi, tot degeaba. Odata pornita…
Odata pornita Ea, „vremea biciurii s-a sfarsit”, cum zicea Mariana Buruiana. Alta minune de femeie, care umbla pe strada si se minuna, caci se purta pe sine in pantec.Era in gestatia propriei fapturi… Am avut sansa sa-i vorbesc, sa ne marturisim miracolul aducerii la viata…
Ce ai spus tu atunci „IUBIREA este “meseria” mea” este adevarat. Asta e tot, draga mea… asta e tot.
Nici eu nu stiam, cand povesteam, ca alea, povestiel, sunt adevarate. Viata a fost si este mai tare ca orice film! O sa vina sa te ia pe sus, aceasta „meserie”. :)
VEI VEDEA!
:)să-mi preaGĂTESC atunci CLaRvederea, zic
DA. Doar sa vrei
Ravasitoare…vezi, CELLA, vezi cum ai stiut! Nu-mi venea, cu toate ca o IUBESC de vreo 20 de ani, din ziua in care am cunoscut-o.
… iubita minunatului de David Gilmour. O ravasitoare cu jumatate sange irish, si sigur cu inima lor mare, se vede si aici:
Aveţi idee pe unde aş putea găsi şi eu o minciună gogonată? Circula un zvon cum că o doamnă vajnică întreprinzătoare, doamna Poate, ar deschide o prăvălie de profil p’aci, în proximitate… S-o fi deschis? Vreau să ştiu ca să mă aşez din timp la coadă ca să prind cele promoţii…
„TOTĂ LUMEA MINTE!”, mincinosa POATE e în carantină la dr.Hause