puţinilor, care înţeleg, bun rămas :)

Anunțuri

114 gânduri despre “puţinilor, care înţeleg, bun rămas :)

      1. cine mă cunoaşte ştie că-s nocivă absolut :(
        orice apropiere de mine-i distructivă
        am îndepărtat,cum m-am priceput, pe oricine
        crede-mă… nu-s bună de nimic

    1. am să ţi-i înapoiez :)
      promiit!
      chiar de-ar fi ultima mea legătură cu virtualul
      ţin mult la tine că m-ai ţinut, mult, ‘în viaţă’
      eşti dintre specialii mei

  1. pentru toţi ‘ceilalţi’ povestea mea … cu samovare … este doar o altă poveste
    aş vrea tare mult să o spun
    mă opreşte : ‘doar o altă poveste’

      1. foarte mulţumesc
        Mirela, am uitat să te întreb tu ai auzit de moartea Adrianei Jebeleanu
        am rămas siderată cînd am văzut asta

        cică s-ar fi sinucis

        1. Doamne Cella, te rog sterge, C.D. a murit in august, Adriana a murit in 8 noiembrie, ac. RIP…Acum va trebui sa ma gandesc cine a mai fost, sau mai bine nu…
          Scuza-ma, m-am zapacit de tot, dar sunt cam prea multi deja…Nu stiu ce sa mai cred…Nu stiu ce sa mai cred. Pe Adriana a ucis-o indiferenta oamenilor. Ea a facut doar gestul final.

          1. păi… eu am tăcut deşi ştiam
            era plecată în S.U.A., se măritase şi lucra la f.b.i.
            acum 2-3 zile am aflat de pe f.b. dar am uitat să te întreb
            o admiram mult şi aveam intenţia să pun p-aici lucrarea aia dublă cu pianul… dar… ceva, poate depresia mea, m-a oprit
            şi-acum … asta… :(

            1. Pai vezi, in Cluj se stia ca e la Modena, doar ca se maritase in SUA, prietenii ei sunt italieni majoritatea si ii scriau in italiana. Dar poti sa pui lucrari, cu atat mai mult. Se spune ca artistii traiesc prin arta lor. Era talentata dar morbida, ceva se simtea…Foarte frumoasa. Trist…

  2. Hai mai Cella :( Tu n-ai auzit de melodia „Think twice”?… Mai demult Paul Gabor, apoi altii, am tu :( Mai gandestete, ia o pauza, da-ti ragaz! Sper sa te recitesc curand!

  3. Paul este un sinucigaş-frate
    nu pot crede că nu-l citeşti
    http://manokabay.wordpress.com/
    ne devorăm ca phirania, noi, şi vieţile noastre care ne trăiesc

    îmi pare că am trăit cu asupra de măsură toatele
    n-am prea stat io să ‘fac frumos’ căutînd armonia şi echilibrul standardizaţilor
    poate m-am ars arzînd…
    lehamitea nu-i pentru una ca mine

    cred în VOI!!!- asta, mai, sunt

  4. Am iesit intr-o noapte friguroasa de noiembrie ca sa caut frumusetea unde nu era, noroc ca mi-am ridicat privirea si am gasit-o printre ramuri negre, ba mai era si o steluta optimista pe acolo. Ti-o daruiesc tie! Nu-ti mai spun si banalitatea aia cu „un sfarsit e un inceput”…

  5. habar n-am de ce ‘nu mă lasă’ porcăria aia de platformă să comentez la tine
    am crezut că mai vii să-ţi spun
    aşa de mult mi-au plăcut fotografiile alea
    am pus una pe face B.
    excepţionale-s
    de cînd îmi zici tu banalităţi zac la poarta raiului cu jalba-n proţap rugîndu-mă să-mi facă cuib că-s o barză chioară … revoltată de numa

    1. Ba te lasa da’ le selecteaza (ti-am gasit comentariul la bricege bagat la spam) si mai asteapta apoi sa le moderez si eu ca m-am invatat minte de pe vremea cand comentau pdl-istii care credeau ca am vreo culoare.

              1. Am fost meschin si nu mai pot edita… Am invatat ceva totusi de la Lulu, unii vaneaza maidanezi cu masina altii isi pot permite safari-uri in Kenia

    1. fată dragă, minunată şi luminoasă
      plecările sunt veniri altundeva… mereu… chiar dacă nu ştim unde
      în univers e vibraţie şi nu există sfîrşit ci doar continuitate

      suntem făcuţi să fim perfecţi în imperfecţiunea noastră

      virtualul e doar o fereastră
      doar dincolo de orice e ‘lumea’

  6. mă străduiesc să alung dependenţele… de orice fel…
    pisicul meu, marea mea iubire, nu suportă fumul
    gîndeşte-te cu ce mă ‘lupt’ acum, că a venit iarna ferestrelor închise, eu … (a)fumătoarea:)

  7. Cella… sunt in poarta si te astept. Daca vrei muzica viului, da-mi un semn… (e-mail).

    Am fost dincolo… Cand m-am intors… abia atunci am inceput a trai.
    Si nimic n-a mai semanat cu ce fusese inainte.

    Paseste in Frumusete!

  8. zi-i TU, splendoare de suflet, lumii în care trăiesc să-şi ia cinismul, prostia, infatuarea, grobianismul, şi etcul de pă mine
    sunt croită sucit, obligată să-i pălmuiesc, nenorocită că n-am găsit ‘felul’ în care să-i iubesc
    doar… cerşesc…
    papii nu (mai) dau indulgenţe şi popii sunt sutane
    la care ‘biserică’ să … construiesc…
    ?
    am un schit în nevăzutul călcat în picioare
    şi
    le tot urlu: băăă, daţi-vă noroiu dă pă bocanci cînd ‘faceţi apel’ la iubirea mea
    boilor!, circulaţi pe carosabilul marcat că vă halesc
    şi… ei?, lemn tănase
    nu mai am timp, Mikka, timpu-i indiferent

    1. Ahhh… nici eu nu mai am. Acum trei luni mi s-a spart timpul. La propriu. Piatra timpului mi s-a pocnit in foc. S-a dat iar totul cu susul in jos.
      Draga mea buna si frumoasa. Lumea te-mpinge la zid, pan’ la oase, sa iesi din ea. N-am mai dat bunatate de timp, asta cat mai e, din minunea de viata, asta cat mai e, ca pe o perla la porci. Prea ma iubesc yo pe mine. Da… poate nu-i timp sa-ti arat cum e aia. Iubirea si pentru ei. Si nicinu trebuie. Nimci nu trebuie. Oricum, din biciuri mi-a dat sangele si am simtit, dincolo de durere, forta strigatului meu. Ala m-a tras in sus. Si acolo am dat de stele. Mi-au umplut ochii. Cella, Ingerul… stii tu, Ingerul care m-a privit de am ramas asa, cu fata in sus… Ingerul ala, cu ochii lui de lumina alb-albastra-viorie, mi-a aratat altfel lumea.
      Nu mai dau viata pe nimic. Pe nimicuri. E prea mare minunea din ea sa mai privesc la altceva. Doar din cand in cand ma mai cobor in Umbra, ca sa-mi mai descopar si sa-mi mai aduc sus cate o perla. Sau cate un diamant. Minuni ale Inimii, minuni!
      Stii, una din marile minuni e ca inca n-am orbit de tot de atata Lumina.
      Alte este sa vad pe Frumosi, fara a perde timpul pentru praf. Poa’ sa-mi intre si-n ochi, ca il scuip afara…

  9. Poate c-ar trebui sa recitesti Testamentul lui Arghezi, poti gasi frumusetea si in „mucigaiuri” ba chiar si in moarte

    la urma urmei „moartea este sfarsitul povestilor adevarate”

    1. o găsesc mereu, cimitirul ‘arată’ bestial- am fost dimineaţă la un parastas, că nu de morţii în trup mi mie ci d-ăia morţi de vii precum ţi-am mai zis şi ştii

      dă o raită, azi, dacă ai chef … e aşa un SOARE bun… în cimitirul nost

    1. d-aia zice ‘la carte’ să ignori lucrurile neînţelese
      vorba lui Asterix : trăim în desene animate aşa că totu-i posibil

      mi-a zis m. că v-aţi întîlnit în oraş. anotimpu-i, aşa cum ţi-a zis
      ne uităm la desene animate că urmează încă o luni

    2. – SOMNUL DE VECI –
      TRAIAN T.COŞOVEI

      Cum mor caii, cum mor câinii, cum mor berzele –
      în zbor, în somn, pe pământ?
      Toţi sapă gropi şi se întreabă într-o limbă
      de pe lumea de apoi.

      Apoi îşi fac case, copii, coteţe – îşi trag
      gaz metan şi apă care să le sature întrebările.

      Şi toţi spun că şi-au iubit patria
      în zbor, în somn, pe pământ
      răsucind între degete medalia bunicului infanterist
      căzut la datorie pe marile fronturi ale uitării.

      Despre cum mor raţele la vânătorile oficiale,
      ori mistreţii şi vulpile – bunăoară – nu se
      întreabă nimeni. Despre cum moare Limba Română:
      nimeni nu ştie nimic… E un somn al morţilor strecurat
      printre cuvinte.

      Şi nici o viaţă de apoi din care să răsară
      Luceafărul lui Eminescu!

      Este o moarte uşoară a unui popor
      care nu se mai înţelege pe sine.

  10. Pai..eu, cand am descoperit sa poti poti sa reduci la scara omului Infinitul , m-am linistit.Acum sunt libera … si fac ce vreau !

  11. Pingback: Tjalf « schtiel
  12. Cellissima, ţi-a trecut supărarea? Neîncrederea în oameni şi ciuda pe opacitatea lor? Hai, ştii prea bine că toţi suntem mereu (era să zic: veşnic!) perfectibili dar niciodată perfecţi! Eu unul sper că vei reveni la gânduri mai bune, pentru că cel puţin mie unul îmi va fi greu să nu trec pe la blogul cel reneşrău! Şi cred că sunt mulţi cei care aşteaptă. Sărut mâna!

    1. nu-mi permit io supărări virtuale
      ar fi de parc-aş da cu capul într-un perete

      ‘oamenii’, am mai zis-o, nu mă ‘interesează’

      1. Atunci fă-o pentru tine, dă-i încolo de oameni răi! Ştiam de mult că ce faci tu pe blogul/blogurile tău/tale nu faci pentru oamenii cei răi, mai ales că îţi sunt şi indiferenţi, faci aşa… pentru Snejika (am nimerit numele că eu nu prea am ţinere de minte), pentru Scai, pentru…. Eu unul, rău ce sunt, am să stau cu faţa la perete… nici nu mă uit! Aşa că poţi să faci fără grijă!

            1. acuma mîzgălesc, e un obicei vechi şi ‘prost'(văzut de colegi) dosarele şi pereţii unor caiete (Snejinka e martorul principal dar ţine de 6)
              dacă mi se taie răul de virtual am să(-mi) fac eu ceva cu mîna mea (blogurile astea, toate 3, mi le-au ‘făcut’ amicii virtuali… deci… io habar n-am cum se face) şi acolo, dacă o fi să fie, am să mint de-o să vreau şi eu să cred. un blog de minţit iar pe mine o să mă cheme, dacă-oi vrea
              ‘poate’. nu-i un nume virtual frumos? iar pe blogul poate am să vreau să-l numesc
              PRĂVĂLIA CU MINCIUNI.
              cum ‘sună’ ? ;)

              1. Aşa, Snejinka, eram sigur că nu i-am zis decât aproape bine! Sună minunat şi de-a dreptul optimist… Blogul ,,Prăvălia cu minciuni”… Păi da, zău! Toată lumea critică minciuna că ar fi un lucru rău, Pe când ea nu e decât o alternativă a realităţii… dacă ar claca adevărul, cine ar deveni adevăr dacă nu minciuna. Şi e bună din mai multe puncte de vedere: la plural, adică ,,minciuni”, oferă mai multe alternative ale adevărului , putând alege deci o alternativă mai convenabilă. În acest caz şi numele ales (Poate) este inspirat, ,,poate” introduce alternatvele:poate aşa, poate altfel… Cellissima, ştiu că n-ai nevoie de sfătuitori, tu ştii cel mai bine ce şi cum să faci. Eu unul, mă abonez şi la PRĂVĂLIA CU MINCIUNI, sună bine!
                A propos, dai şi pe caiet?

                  1. Păi cam pân’ aci fuse nivelul competenţelor mele. La inaugurarea ,,Prăvăliei cu minciuni”, ca dar de prăvălie nouă şi în speranţa că vei avea spre vânzare atât minciuni cât şi ,,vorbe adevărate”, îţi aduc o ,,vechitură”:

                    1. Na, nu ştiu ce am făcut, nu-mi reuşesc deloc import-exporturile astea… da’ e o chestie în câtecelu’ ăsta cu ,,spune-mi minciuni şi spune-mi vorbe adevărate”, asta a propos de prăvălia cu minciuni…

  13. Pingback: Calvin « schtiel
  14. Draga CELLA, poate inteleg sau poate nu ce inseamna bunul ramas!
    Sunt dezamagita si eu, infricosata, mahnita, mi-e ciuda si ma doare neputinta mea, mi-e frica de iarna geroasa, mi-e mila de cei ai nimanui…
    Oare cati vor/vom mai ramane?
    Iti doresc multa sanatate, draga CELLA!

    1. n-am intenţionat nimic dar dacă ‘majoritatea’ aşa a înţeles… facă-se voia … voastră
      oricum, parcă-s imobilă într-un interior golit de orice
      şi eu doresc, tuturor, doar bine

  15. Ce(l)lo (nume și de instrument muzical cu corzi mai mult sau mai puțin sensibile în limba engleză :) lași confuziile să-ți conducă viața? Parcă până acum nu a contat cât de mult ești înțeleasă. :) Hai, pune-te pe scris, nu ai de ales. :)

  16. Buna ziua,
    Citind fie si doar comentariile, aceste informatii pretioase, versuri de calitate si ascultand muzica si interviurile puse aici, gasec un plus de sens acestui blog frumos, doamna Cella. Lenesul renunta? Dar nu e un blog lenes!
    Sa aveti o zi mai buna!

    1. mulţumim frumos, dumneavoastră
      se pare că şablonul acela, ‘acordă-ţi încă(???) o şansă’,îmi croieşte ‘forme poate’

      1. da… Kate e o minune.
        Insa iubita-mea-de-tot e Meav. Uite o varianta a „baiatului ca parul negru”…

        Ca sa nu te prinza insa ceata, uite si soare: „fata cu parul negru”

        pana la urma ramane doar dansul…
        (mi-am rupt demult pantofii :) )

          1. eeee… tu ai fost prima, in jocul asta :)
            Mai tii minte?

            CELLA spunea…

            specializat în Îngeri : PREZENT !!!
            ofer suflet şi empatie
            IUBIREA este „meseria” mea :)
            la bine dar mai ales la greu … posed balsam şi bandaj aripilor frînte şi mai ales ÎNCREDERE-n oameni şi-n IUBIRE
            apelează cu încredere
            Mikka … ştii „adresa”, nu ezita
            13 iulie 2009, 19:48

            asta a fost aici:

            http://ceai-si-cafea-de-dimineata.blogspot.com/2009/07/miracolul-iubirii.html

            Da’ noi, desigur, ne iubim de muuuuult mai inainte. De cand se potcovea purecele cu nouazecisinoua de oca de fier si sarea pan’ la cer si to’ zicea ca e prea usor… :)

            1. ce vreme minunată, Mikka, iar eu… o naivă virtuală care credeam în miracole de iubire…
              reale!
              nu că m-aş fi schimbat :) nuuuuuu… doar că am fost învăţată să nu mă mai las dusă de realul meu în virtualul celorlalţi… am supărat pe mulţi, probabil, şi am ales să-i iubesc tăcută
              pe toţi

              1. Mmmmm… Aici merge raspunsul acela de mai sus, care imi e si mie drag. Cel cu nu mor caii cand vor cainii,…
                Nu ca unii ar fi cai si altii caini, ci doar ca in fata acestei minuni, Iubirea, care mi-a fost dat sa o stiu cum n-as fi crezut vreodata, nu se poate pune prag. Vine si face loc prin gat, cum mi-a facut mie, si iese in lume, revarsata. Nu tine seama de nimic…

                Miracole imi sunt una dupa alta, clipele toate. Si cu foc si cu apa si amestecat, dar nu mai e altfel decat minune. Si cand doare, e acolo Ingerul, cu ochii aia de care iti ziceam, si mi-arata lumea intr-un fel ca nu pot pune alta decat cantec in ea.
                Cella, cand vrei – iara zic, cand vrei, si da timp vrerii, draga mea – povestim impreuna. Daca vei vrea sa vezi, o sa ramai ca mine, minunata, coplesita de minune. Intai fara grai, apoi plina de cantec…
                Cand vine Ea, nu te mai poti opri. Si orice s-ar tine de tine, sa taie din aripi, tot degeaba. Odata pornita…
                Odata pornita Ea, „vremea biciurii s-a sfarsit”, cum zicea Mariana Buruiana. Alta minune de femeie, care umbla pe strada si se minuna, caci se purta pe sine in pantec.Era in gestatia propriei fapturi… Am avut sansa sa-i vorbesc, sa ne marturisim miracolul aducerii la viata…
                Ce ai spus tu atunci „IUBIREA este “meseria” mea” este adevarat. Asta e tot, draga mea… asta e tot.
                Nici eu nu stiam, cand povesteam, ca alea, povestiel, sunt adevarate. Viata a fost si este mai tare ca orice film! O sa vina sa te ia pe sus, aceasta „meserie”. :)
                VEI VEDEA!

      2. Ravasitoare…vezi, CELLA, vezi cum ai stiut! Nu-mi venea, cu toate ca o IUBESC de vreo 20 de ani, din ziua in care am cunoscut-o.
        … iubita minunatului de David Gilmour. O ravasitoare cu jumatate sange irish, si sigur cu inima lor mare, se vede si aici:

  17. Aveţi idee pe unde aş putea găsi şi eu o minciună gogonată? Circula un zvon cum că o doamnă vajnică întreprinzătoare, doamna Poate, ar deschide o prăvălie de profil p’aci, în proximitate… S-o fi deschis? Vreau să ştiu ca să mă aşez din timp la coadă ca să prind cele promoţii…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s